COMPLEXUL DE INFERIORITATE ȘI EFECTELE LUI ASUPRA NOASTRĂ

Distribuie pe:

Psihologul austriac Alfred Adler (1870 - 1937), fondator al școlii de psihologie individuală, citat de descopera.ro, a definit pentru prima dată, complexul de inferioritate, ca fiind concretizat prin sentimente de nesiguranță, de neîncredere în sine și prin frica de a eșua.

Adler susține că există două tipuri de complexe de inferioritate izvorâte din experiența noastră personală. Primul - firesc, fără urmări neplăcute, și pe care îl are toată lumea - este legat de experiența slăbiciunii și a nesiguranței pe care am dobândit-o în copilăria timpurie; cel de-al doilea este legat de neputința de a-ți îndeplini, ca adult, o nevoie inconștientă și irațională de securitate și poate interfera cu mersul normal al lucrurilor din viața noastră cotidiană. De aceea, este foarte important ca, atunci când avem de-a face cu complexul de inferioritate, să căutăm să înțelegem contextul care a declanșat acel complex și să vedem cât de îndreptățiți suntem să ne simțim inferiori.

Potrivit lui Adler, sursele acestei inferiorități pot fi grupate în trei categorii, astfel:

Fixarea de scopuri prea înalte - Fixarea scopurilor este una dintre activitățile esențiale pentru a avea o viață împlinită. Dacă acestea nu sunt alese în conformitate cu posibilitățile noastre, atunci apare inevitabil eșecul, care, la rândul său, poate cauza sentimente de inferioritate și pierderea încrederii în sine.

Pentru a remedia această situație, ar trebui să ne analizăm rațional posibilitățile și să ne armonizăm dorințele cu ele. Nu câștigăm nimic dacă ne alegem țeluri la care nu putem ajunge, așa că este mai bine să facem o mulțime de pași mici, decât să riscăm un salt mortal care să trezească „monștri" în inconștientul nostru.

Compararea cu alții – Trăim într-o societate care încurajează competiția, lucru care nu este mereu în avantajul nostru. Din moment ce nu putem schimba societatea după placul nostru, ne putem măcar tempera dorința de competiție. Atunci când ne comparăm prea mult cu alții, mai ales dacă aceștia sunt oameni „de succes", există posibilitatea să ne autoevaluăm ca inferiori tocmai pentru că nu avem „succesul" lor.

Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că succesul nu se traduce mereu în fericire și că, cea mai sigură cale spre fericire este cea a evitării exceselor. Iar printre aceste excese, se numără și excesul de competivitate. Așa că ar fi mai bine să ne bucurăm mai mult de micile împliniri personale pe care le avem constant.

O imagine proastă despre sine - Dacă sursa complexului de inferioritate este o imagine de sine defavorabilă, atunci probabil că ar fi o idee bună să vă împăcați cu trecutul. În fond, acesta deja nu mai există, însă aveți tot viitorul în față. Sunt mulți oameni de succes care au avut cele mai mari realizări la o vârstă înaintată. Ceea ce ați făcut (sau, mai degrabă, nu ați făcut) până în acest moment nu vă determină în niciun fel planurile viitoare. Așa că nu este niciodată prea târziu să începeți să aveți încredere în capabilitățile voastre și să porniți proiecte noi și interesante.

În general, este bine să avem în minte că mereu va fi mai simplu să ne acceptăm așa cum suntem - cu plusurile și minusurile noastre - decât să încercăm să clădim un om ideal care ne poate duce adesea la dezamăgiri și deziluzii.

Tot Adler a arătat și semnele care atestă că suferim de complexul de inferioritate.

Ai nevoie să fii apreciat în permanență - Le ceri în permanență părerea celor din jur în ceea ce te privește sau simți nevoia permanentă de a fi apreciat. Acest sentiment izvorăște, de obicei, în copilărie. Poate că părinții nu ți-au spus niciodată cât de mult meriți să fii apreciat și astfel ai dezvoltat acest complex.

Ești sensibil atunci când vine vorba de opinia celor din jur - Te superi atunci când îi auzi pe cei din jur discutând despre tine. Iei personal orice părere a lor. Sigur, cu toții ne simțim răniți atunci când suntem subiect de discuție, și nu sub o formă frumoasă, a celor din jur, însă în ceea ce te privește, lucru-rile sunt duse la extremă. Cu sigu-ranță ai un complex de inferioritate.

Pui nevoile personale pe ultimul loc - Cum te simți inferior celor din jur, consideri că nevoile tale nu contează și că ale celor dragi ție sunt mult mai importante. Nu uita, indiferent de situația în care te aduce viața, tu trebuie să fii cea mai importantă persoană pentru tine!

Nu accepți criticile constructive - Cu toții avem nevoie să auzim uneori părerile celor din jur, tocmai pentru a deveni mai buni. Cum ai un complex de inferioritate, aceste critici nu vor face decât să te rănească și mai tare. Poate că cei dragi te critică doar pentru că îți doresc binele, te-ai gândit la asta?

Îți place să fii flatat - Poate că nu accepți criticile constructive, însă atunci când te flatează cineva te simți în al nouălea cer. Ai mare grijă, există persoane care fac asta doar pentru că își doresc să obțină ceva de pe urma ta!

Nu îți place să ieși din mediul de confort - Ți s-a dat o nouă îndatorire la serviciu? Este posibil să nu o accepți cu ușurință și să consideri că nu o vei putea duce la îndeplinire. Încearcă să scapi de această teamă, altfel nu vei putea evolua niciodată.

Fugi de societate - Există foarte multe persoane care fug de societate și preferă liniștea singurătății, însă dacă este dusă la extreme această abordare a vieții îți va face foarte mult rău.

Încerci să le găsești mereu trăsături negative celor din jur - Și asta pentru a te pune pe tine într-o lumină bună. Cum nu te simți bine în pielea ta, nu accepți ca cei din jur să o facă și, astfel, vei încerca să îi discreditezi. Nu uita, există o mare diferență între a fi inferior și a te simți astfel. De multe ori ne facem rău singuri, fără să conștientizăm asta! (L.P.)

 

Lasă un comentariu