Au fost multe întrebări, adresate liderului PSD - Liviu Dragnea, însă puține au fost răspunsurile despre relațiile, „de ultimă oră", cu struțo-cămila lui Kelemen Hunor, UDMR, nici uniune culturală, nici partid politic, maestru al jocurilor politice de culise, conform unor scenarii, dincolo de cortina obișnuitelor înțelegeri cu Puterea, nu de puține ori prin jalnice trădări din partea guvernanților, acei puternici ai clipei.
Succint, calculat, intenționat zgârcit la vorbe, Kelemen Hunor s-a referit, doar în câteva cuvinte, la înnoirea protocolului de colaborare parlamentară cu PSD. Liviu Dragnea e și mai zgârcit în explicații. UDMR a votat Guvernul Dăncilă, liderul struțo-cămilei lăudându-se, ca de obicei, că ei au făcut-o pentru „stabilitate politică" și „prosperitate economică", pe când știe oricine că ei bat palma cu Dragnea, însoțiți de un singur gând, care, din 1990 încoace, nu le mai dă pace: destrămarea, destabilizarea Statului Român, prin autonomia teritorială, pe criterii etnice, a așa-zisului Ținut Secuiesc.
Ce au discutat, cu vreo două zile înainte de votul din Parlament, al Guvernului, doar cei doi știu. Cu greu Kelemen Hunor s-a referit la „rezolvarea" situației Colegiului Romano-Catolic din Târgu-Mureș, care, din nou, învolbură apele târgumureșene, și, bineînțeles, la acea „regionalizare" atât de dorită, de fapt o întoarcere în granițele fostei Regiuni Autonome Maghiare. N-o spune direct, însă Kelemen Hunor asta gândește. Pe cine mai cred, Liviu Dragnea și Kelemen Hunor, că mai pot minți? Trădările sunt de mai multe feluri. Apoi, să nu uităm că, încetul cu încetul, se apropie 15 martie! Oare mai bănuiesc românii ce pune UDMR, în spate cu Budapesta, la cale?
