Gloria, limba şi... patria

1 „PATRIA SE CHEAMĂ NORODUL (POPORUL ROMÂN), IAR NU TAGMA JEFUITORILOR!"

Tudor Vladimirescu (1780- 1821), om politic, conducătorul revoluţiei de la 1821 din Ţara Românească, mişcare care avea ca scop eliberarea popoarelor creştine de sub dominaţia Otomană. Şcoala a făcut-o fiind ajutat de preotul Pârvu Cihoiu, din comuna Vladimir, jud. Gorj. La 12 ani a intrat în slujba boierului Ioan Glogoveanu, perioadă când a învăţat limba greacă. De la vârsta de 18 ani, după ce pleacă de la boier, se duce în rândul pandurilor, după obiceiul timpului. În timpul lui Constantin Ipsilanti, Tudor a fost ridicat la rangul de mare comis. Deţinea o cârciumă, se ocupă cu exportul vitelor şi a cerealelor în Ardeal şi Ţara Românească. S-a distins în luptele de la Rahova, Negotin şi Fetislam, fapt ce i-a adus lui Tudor gradul de locotenent şi un inel din partea împăratului. Avea un aer de comandant, cu vorbirea scurtă, răstită şi poruncitoare. Avea misiunea de a supraveghea pe panduri şi a-l ajuta pe Ipsilanti de a a junge în Grecia. Iniţiază „Proclamaţia de la Tismana", prin care apăra pe cei săraci şi nevoiţi şi era împotriva oricăror asupritori, în speţă a boierilor.

A intrat în Bucureşti cu trei mii de panduri şi 1.500 de arnăuţi, lângă el fiind un preot cu crucea în mână. În urma unor neînţelegeri cu căpitanii săi şi a unor acte de trădare, Tudor este omorât şi aruncat într-un puţ de lângă grădina Geartol.

***

2 „LIMBA ROMÂNĂ" este limba maternă a poporului român. Ea este organul prin care se conservă şi se propagă tradiţiunile părinteşti seculare din generaţiune în generaţiune; căci ea este mediul prin care se ţin şi se strâng legăturile din tată în fiu, între familie şi seminţii, între seminţie şi naţiune... căci ea este semnul cel mai caracteristic al unei naţiuni, unica condiţie fundamentală a naţionalităţii, căci ea este apărătoarea şi scutul datinilor şi a tot ce face pe o naţiune să fie.

Gavril Munteanu (1812-1869), publicist, profesor, director, traducător, membru fondator al Academiei Române. A făcut liceul la Alba Iulia şi a studiat dreptul şi filosofia la Cluj. A fost profesor şi director al gimnaziului ortodox din Braşov. A susţinut înfiinţarea unei şcoli româneşti în Transilvania şi a scos o revistă împreună cu Dionisie Romano, gazeta „Vestitorul Bisericesc". A fost membru A.S.T.R.A., al Societăţii de Ştiinţe Naturale din Bratislava. Este autor de manuale şi a efectuat numeroase traduceri. Împreună cu George Bariţiu a întocmit un dicţionar german-român. A murit de apoplexie şi a fost înmormântat în Cimitirul Bisericii „Sfântul Nicolae" din Scheii Braşovului, în anul 1870.

***

3. „NUMELE CELOR CARE MOR PENTRU PATRIE TREBUIE PĂSTRATE ÎN TEMPLU ŞI SCRISE ÎN CĂRŢILE DE AUR, RĂMÂNÂND CA UN IZVOR DE GLORIE ŞI DE NOBLEŢE PENTRU GENERAŢIILE VIITOARE".

Montesquieu Charles Luis (1689-1775), scriitor, filosof iluminist francez, sociolog, jurist, poet, avocat, judecător, istoric, enciclopedist, născut în castelul de la Brede, lângă Bordeaux, într-o familie de magistraţi şi mici nobili. A fost una din din cele mai complexe şi importante figuri ale iluminismului francez. A activat în calitate de consilier în parlamentul de la Bordeaux, devenind preşedintele acestuia în 1716. În 1728 a devenit membru al Academiei Franceze. Opera sa majoră, „Scrisori persane" (1721), profundă alegorie a dragostei, moralei, politicii şi religiei, s-a bucurat de un succes imens şi imediat. În anul 1734 scrie o disertaţie istorică, ştiinţifică asupra înfloririi şi decăderii Romei. În 1748 apare „Spiritul legilor", carte prin care explică existenţa legilor: „Divinitatea are legile sale", „lumea materială are legile sale", „omul are propriile legi" etc. Face referire şi la tipurile de guvernare: republică, monarhie, despotism. Această carte a influenţat mult elaborarea „Constituţiei SUA.", care, la rândul ei, a influenţat multe state ale lumii.

***

P.S. „Şi Iisus i-a zis Martei: «Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac»" (Ioan 11, 25-26).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu