Tocmai când clasa politică (dacă așa se poate numi ceata de fripturiști nevolnici care ne conduc destinele) era mai ocupată cu făcutul și desfăcutul de alianțe, cu vânzoleala de la un partid la altul (mai mănos și mai bine clasat în sondaje), cu înfierarea proletar-mânioasă a „trădătorilor" de către foști „trădători", taman când vânzoleala era în toi, o veste proastă sosi de pe plaiurile Bruxelles-ului: Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement (sancționare) împotriva României, pe Directiva UE privind prezumția de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Bucureștiul a fost înștiințat, scurt și la obiect, că termenul până la care această directivă ar fi trebuit transpusă în Codul Penal și Codul de Procedură Penală a expirat la 11 aprilie și că ai noștri au la dispoziție două luni ca să anunțe ce măsuri au de gând să ia. Altminteri, Comisia poate introduce o acțiune la Curtea de Justiție a UE, pentru neaplicarea legislației europene. Concomitent, alte 10 state membre (printre care Austria, Suedia și Luxemburg) au primit înștiințări și avertizări similare, în sensul că să facă bine și ele să transpună directiva cu pricina în legile lor suedeze, austriece, luxemburgheze și câte or mai fi.
Din parcurgerea „bibliografiei" în materie (legislația UE privind procedura de infringement și etapele acesteia, precizările fostului agent guvernamental al României la Curtea de Justiție de la Luxemburg, Răzvan Horațiu Radu, și ale purtătorului de cuvânt al CE) rezultă că Directiva privind respectarea prezumției de nevinovăție nu este, nici pe departe, singura netranspusă în legislația națională. România are, în prezent, alte peste 30 de directive netranspuse sau transpuse cu întârziere, pentru care există acțiuni de infringement aflate în proceduri mult mai avansate, unele cu risc forte ridicat de a trimite România la instanța UE. Una dintre acestea este Directiva privind calitatea benzinei și a motorinei, care prevede normele pentru calcularea și raportarea emisiei de gaze cu efect de seră generate de carburanți și de alte forme de energie provenind din surse nebiologice: încă din aprilie 2017, România (dar și Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Finlanda, Grecia, Letonia, Marea Britanie și Spania) trebuia să transpună în legislația națională aceste norme, ceea ce nu s-a întâmplat până în zilele noastre, procesul la Curtea UE fiind iminent, cu obligarea la sancțiuni pecuniare usturătoare. Alt exemplu: până la 26 iunie 2017, România, Bulgaria, Cipru, Grecia, Luxemburg, Malta, Polonia și Olanda aveau termen să transpună în legile lor Directiva privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, Comisia Europeană informându-le, în luna decembrie a aceluiași an, că „în cazul în care aceste state membre nu își aliniază legislația națională la legislația UE în termen de două luni, Comisia poate decide să înainteze cazurile Curții de Justiție". Ceea ce, din nou, nu s-a întâmplat în cazul României, deși a trecut aproape o jumătate de an de la avertismentul UE. Prin urmare, și în această pricină, procesul bate la ușa Curții de Justiție a Uniunii.
„În cazul în care România ar fi condamnată din cauza netranspunerii unei directive, ar putea fi obligată la plata unei sancțiuni compuse din suma minimă forfetară de 1,8 milioane de euro plus o sumă ce poate ajunge și la 130.000 de euro pentru fiecare zi de întârziere în transpunerea directivei", precizează fostul agent guvernamental al României la Curtea de la Luxemburg.
Prin urmare, suntem nu doar în fază avansată de infringement, ci la un pas de a ajunge la „cremenal" din pricina celor două directive lăsate baltă, dar n-am auzit, în acest timp, de vreo „preocupare", de vreo „îngrijorare", de vreun miting de protest, deși, atât reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și spălarea banilor și combaterea terorismului sunt chestiuni grave, ce ne pun în pericol sănătatea, viața și siguranța.
Cu totul altfel, iată, cum stau lucrurile de vreo săptămână, de când CE ne-a dat vestea că am rămas codași la transpunerea Directivei privind prezumția de nevinovăție: pe unde navighezi, pe unde butonezi, dai de politruci, „analizatori" și alți băgători de seamă, care nu mai prididesc cu „infringimăntul": „infringimănt" în sus, „infringimănt" în jos, și cât e de periculos „infringimăntul", și cât o să ne coste „infringimăntul", că, din cauza lu' „infringimănt" n-o să mai fie bani de pensii și salarii, n-o să mai vină investitorii, n-o să se mai facă autostrăzi, școli și spitale, banii din pilonu' doi o să ni-i pape tot „infringimăntul". Sunt puse pe tapet, de-a valma: năvălirile tătare, Ordonanța 13, abuzul în serviciu, legile justiției și corupția (care n-au nicio legătură una cu alta), seceta prelungită, mutarea Ambasadei la Ierusalim, creșterea gradului de sărăcire a cetățenilor care, nu-i așa, în caz că se va ajunge la proces, o să plătească, zilnic, din buzunar, cele 130.000 de euro pentru afurisitul acesta de „infringimănt" pe bază de prezumție de nevinovăție, adică exact atâta cât o să plătească și pentru netranspunerea în legislație a directivelor privind calitatea benzinei și prevenirea spălării banilor.
„Directiva privind respectarea prezumției de nevinovăție - explică oficialul - a fost parțial transpusă în legislația românească, iar Comisia Europeană a fost înștiințată în acest sens. Doar o mică parte de directivă mai trebuie transpusă. Întrucât procedura de infringement este abia la început, este puțin probabil să se ajungă la sesizarea Curții de Justiție a UE și la obligarea României la plata de sancțiuni". Iar purtătorul de cuvânt al Comisiei este și mai explicit: „Procedura standard este ca să se lanseze infringement-uri de către CE împotriva statelor membre care nu comunică măsurile de transpunere a unei directive europene până la termenul stabilit, în acest caz, aprilie 2018. Această situație privește 11 state membre, inclusiv România. Având în vedere cadrul general în care se desfășoară în prezent discuțiile, Comisia reamintește că transpunerea directivei nu ar contrazice obiectivele legitime, cum ar fi lupta împotriva crimei organizate sau a corupției". (subl. ns.)
…Atunci, de ce atâta (vorba poetului) freamăt, atâta zbucium, din partea „intelighenției sufrageriste" române? Răspunsul îl găsim chiar în conținutul directivei cu pricina: „Statele membre trebuie să ia măsurile adecvate pentru ca autoritățile publice, atunci când comunică informații mass-mediei, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, atâta timp cât nu s-a dovedit, conform legii, că sunt vinovate. Autoritățile competente trebuie să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cu persoane terțe, cum ar fi martorii sau victimele". Sintetizând:
„1. nevinovăție până la dovedirea vinovăției (este interzisă orice manifestare publică din partea autorităților care ar putea sugera vinovăția, înainte de aflarea verdictului);
2. sarcina probei revine acuzării (nu persoana acuzată trebuie să-și dovedească vinovăția); 3. dreptul la tăcere (dreptul de a tăcea și dreptul de a nu se auto-incrimina nu trebuie interpretate împotriva suspecților și acuzaților ca o recunoaștere a vinovăției pentru a obține condamnarea lor); 4. dreptul de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale garantează un proces echitabil, iar încălcarea acestui drept va acorda persoanelor suspectate sau acuzate dreptul la un nou proces".
Or, citind și recitind textul, începem să ne dumirim de ce atâta tevatură și de ce am lălăit-o cu transpunerea directivei și o s-o mai lălăim încă: nici așa-zisa „putere", nici așa-zisa „opoziție" n-au vreo grabă sau vreun interes să vadă directiva transpusă, goana după obținerea patalamalei de „penal" practicându-se atât de la stânga spre dreapta șandramalei (că „scenă" nu-i putem spune) politice, cât și invers, de la dreapta spre stânga - un mic „denunț", acolo, să-l avem la mână pe „bagabont", să-i dăm la gioale, să-i închidem gura, să-l obligăm, nu să-i dăm dreptul la tăcere, prietenii știu de ce.
Și populația, mă rog, de ce să nu se mai distreze urmărind parada cătușelor zornăind în aerul proaspăt al dimineții?
Las' să tragă ai noștri mâța de coadă, cu directiva asta și cu altele, că doar nu 130.000 de euro pe zi ne-au făcut pe noi… C-or fi pentru benzină, c-or fi pentru poluare, c-or fi pentru spălare de bani, c-or fi pentru prezumția de nevinovăție, tot aia…
