La nivel mondial, peste 200.000 de oameni mor din cauza supradozelor de stupefiante și a bolilor provocate de acestea, cum e HIV, conform Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate. Mult mai multe victime există însă din cauza fumatului și a consumului de alcool. Peste un miliard de oameni fumează, iar tutunul are legătură cu primele patru cauze ale mortalității: boli de inimă, infecții respiratorii, boli pulmonare obstructive cronice și cancer pulmonar. La nivel mondial, aproape 1 din 20 de oameni e dependent de alcool. Nu există o statistică a dependenților de jocuri de noroc și alte activități compulsive, care încep să fie recunoscute ca dependențe.
Antonello Bonci, neurolog la Institutul Național pentru Studiul Abuzului de Droguri din SUA (NIDA) afirmă că “într-un fel, adicția este o formă patologică de învățare”. Bonci și colegii săi de la NIDA și de la Universitatea din California, San Francisco, au măsurat activitatea electrică a neuronilor la șobolanii iubitori de cocaină și au descoperit că o regiune a creierului implicată în inhibarea comportamentelor era anormal de inactivă. Cu ajutorul optogeneticii, cercetătorii au activat aceste celule apatice ale șobolanilor și s-a constatat că “interesul lor pentru cocaină a dispărut, practic”. Gallimberti, psihiatru și toxicolog, patron al unei clinici din Padova a decis să încerce tehnica numită stimulare magnetică transcraniană (SMT), bazându-se pe progresele notabile în știința adicției. Medicația îi poate ajuta pe oameni să renunțe la alcool, țigări sau heroină, dar recidiva e frecventă și nu există un remediu medical eficient pentru dependența de stimulenți cum ar fi cocaina. Cercetătorii au dezvoltat o imagine detaliată a modului în care adicția distruge căile neuronale și procesele care susțin dorința, formarea obiceiurilor, plăcerea, învățarea, reglarea emoțională și cogniția. Adicția provoacă foarte numeroase modificări în anatomia și chimia creierului, dar și în comunicarea prin semnalizare între celule, afectează și contactele dintre neuroni (sinapsele) care sunt instrumentele moleculare ale învățării. Toate acestea au loc datorită plasticității creierului, dependența remodelând circuitele neuronale, atribuind valoare supremă cocainei, heroinei etc., în detrimentul unor alte preocupări cum ar fi sănătatea, familia, serviciul, relațiile sociale “normale”...
Gallimberti s-a gândit că SMT ar putea fi soluția practică, deoarece creierul uman funcționează pe bază de impulsuri electrice care trec cu repeziciune de la un neuron la altul, cu fiecare gând sau mișcare. Apoi, pentru tratarea depresiei sau a migrenei, deja de ani buni se utilizează stimularea creierului cu ajutorul pulsurilor magnetice care modifică activitatea electrică a creierului. De asemenea, s-a gândit că aceste pulsuri folosite în mod repetat ar putea activa legăturile neuronale afectate de drog. Gallimberti, alături de specialistul în psihologie neurocognitivă Alberto Terrano și de Bonci au testat tehnica. După ce au recrutat un grup de consumatori dependenți de heroină, pe 16 dintre cazuri, ei au efectuat stimulări timp de o lună, iar pe 13 i-au îngrijit standard, administrându-le inclusiv medicația contra anxietății și depresiei. La finalul testului clinic s-au obținut următoarele rezultate: 11 persoane supuse stimulării au renunțat la drog, pe când, din celălalt grup, doar 3. Aceste rezultate, cei trei cercetători le-au publicat în numărul din ianuarie 2016 al jurnalului medical European Neuropshychopharmacology, iar rezultatul a fost atragerea unui număr impresionant de mare de consumatori de cocaină. Echipa face deja mai multe studii în acest sens, iar cercetătorii din lumea întreagă testează stimularea cerebrală pentru a-i ajuta pe cei dependenți de țigări, alcool, jocuri de noroc, excese alimentare și opioide folosite din diverse motive, dar cu siguranță nu din cele care pot fi impuse de urmarea unui tratament.
Ultima ediție de până acum a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ghidul de bază al psihiatriei americane, recunoaște în premieră o dependență comportamentală - cea a jocurilor de noroc. Unii cercetători consideră că multe aspecte ale vieții moderne precum: cumpărăturile, alimentele de tip “junk food”, smartphone-urile etc., pot deveni adictive din cauza efectelor puternice asupra sistemului de recompensă a creierului, circuitul pe care se bazează “poftele”. Anna Rose Childress, neurolog clinic la Centrul pentru Studiul Dependențelor de la Universitatea din Pennsylvania spune că “Suntem cu toții niște excelente detectoare de recompense”, “E moștenirea dobândită prin evoluție”. Cercetările ei, ca și ale altora în a descifra misterele dependenței, studiind sistemul de recompensă, sunt în desfășurare. În încheiere am să mai adaug atât doar că sistemul de recompensă este o parte primitivă a creierului nostru, relativ similară cu cea a șobolanilor și există ca o asigurare că ne căutăm ceea ce ne trebuie și ne alertează la toate imaginile, sunetele și mirosurile care conduc spre împlinire. Operează la nivelul de instinct și reflex, construit pentru o vreme când supraviețuirea depindea de capacitatea de a obține hrană și sex înaintea competiției. Într-o lume ca a noastră, sistemul ne poate prinde pe picior greșit, deoarece ocaziile de îndeplinire a dorințelor se derulează neîncetat. Dorința depinde de o succesiune complexă de acțiuni cerebrale, însă cercetătorii cred că factorul care o declanșează ar putea fi o concentrație mare a neurotransmițătorului cunoscut sub denumirea de dopamină și care este mesagerul chimic ce transportă semnale de-a lungul sinapselor și joacă mai multe roluri în creier. Cel mai relevant pentru adicție, fluxul ei mărește ceea ce oamenii de știință numesc “vârful” sau impulsul motivațional al unui stimul cum ar fi cocaina sau orice alt element care amintește de cocaină - de pildă, un praf alb.
