“Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pui la grele încercări pe cei pe care îi iubești; rătăcit-am de la calea adevărului și lumina dreptății până acum nu ne-a strălucit nouă și soarele nu ne-a răsărit nouă. Și iată, robi eram în pământul ce L-ai dat părinților noștri spre a mânca rodul lui și bunătățile lui.
Dar drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale, și toate lucrurile Tale, și toate căile Tale sunt milă și adevăr și judecată adevărată, și drept judeci în veac.
De aceea, cutremurat-ai pământul, Doamne! Cine este asemenea Ție, mărit întru sfinți, minunat întru mărire, făcător de minuni?
Iată, noi venim la Tine, că Tu ești Dumnezeul nostru, căci Tu ai zis: “O, poporul meu! Rana ta este dureroasă; pedeapsa fărădelegii tale împlinitus-a; scoală-te. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; Eu sunt cu tine; de voi nimici toate popoarele, între care Te-am împrăștiat, pe tine nu te voi nimici. Sfărâma-voi jugul de pe tine și voi rupe cătușile tale; lărgi-voi hotarele tale; aduna-vă-voi dintre popoare și vă voi strânge din țările în care sunteți împrăștiați”.
Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel mare în sfaturi, puternic în lucruri, ai cărui ochi pururea sunt deschiși asupra tuturor faptelor fiilor oamenilor; Cel ce înalți pe cei smeriți și ridici la mântuire pe cei ce plâng, Cel ce zădărnicești sfaturile celor vicleni, pentru ca mâinile lor să nu împlinească cugetele lor: să nu se pară mică înaintea Ta toată strâmtorarea ce a fost și în parte mai este asupra noastră, a părinților noștri și asupra întregului Tău popor.
Doamne, înaintea Ta aducem rugăciunile noastre, nu pentru dreptățile noastre, ci pentru multele Tale îndurări. Scoală-te întru ajutorul nostru și mântuiește-ne pentru mila Ta. Dă ajutor glorioasei armate române, ca să scape pe toți frații noștri din strâmtorare și să întărească noile hotare ale patriei mărite. Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ajută-ne nouă pentru mărirea neamului Tău, ca să se sălășluiască mărire în pământul nostru.
Primește în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri smerita rugăciune a robilor Tăi, ce o înălțăm astăzi pentru sănătatea și fericita domnie a Majestății Sale, Preaînălțatul și Mult stăpânitorul nostru rege Ferdinand I, pentru slăvita Sa soție regina noastră Maria și pentru Alteța Sa regală principele de coroană Carol, care pentru întâia dată pășește ca moștenitor de drept pe acest pământ strămoșesc, sfințit prin suferințele noastre de veacuri, întărind prin înalta Sa prezență, pentru vecie, legătura dintre noi - frații dezrobiți - și sfânta Coroană română, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
(“Cuvinte despre Marea Unire”, Editura Basilica, București, 2018, pag. 35-37).
Cu aceste cuvinte vrednicul de pomenire, Miron Cristea a dat slavă și mulțumire lui Dumnezeu, împreună cu tot poporul, după marele moment istoric de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.
