Chiar dacă este recunoscut faptul că iarna meteorologică sosește încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, și anume solstițiului de iarnă, legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui.
Potrivit Observatorului Astronomic, axa polilor Pământului își păstrează direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinată cu 66° 33' față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge, în decurs de un an, cercul sferei cerești numit „ecliptică", a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27'.
La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului", ceea ce explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.
La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27' la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest.
Ținând cont de latitudinea medie a țării noastre, de 45° - la numai 21° față de orizont, în acest an, solstițiul de iarnă va avea loc la data de 22 decembrie 2018, ora 00.23, durata zilei având valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții, valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute.
Începând cu această dată, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător, până în jurul datei de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară, cu cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte.
