Citeam, nu de mult, că un reporter dintr-o capitală europeană importantă ar fi pus următoarea întrebare cetățenilor întâlniți pe stradă: „Cum se cheamă fiul Mariei și al lui Iosif?" O doamnă mai în vârsta a răspuns: „Luca!" O alta, mai puțin sigură pe ea, a zis: „Ioan". Un bărbat, aflat în apropiere, răspunse repezit: „sigur trebuie să fie Luca".
De două mii de ani suntem creștini. Ne mai amintim oare cine e Hristos? Ce mai înseamnă El pentru oamenii de azi, parcă tot mai grăbiți spre moarte? Copilul care aduce bradul de Crăciun! Doar atât!? Cu permisiunea d-voastră, voi încerca să aduc în actualitate câteva sumare, dar foarte importante, cred eu, lămuriri istorico-religioase și teologice despre persoana divino-umană a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.
1. Iisus nu este, în niciun caz, un mit
a) Informațiile și dovezile istorice despre Iisus, precum și scrierile sfinte, sunt infinit mult mai sigure decât cele despre Buda (+ 458 î. Hr); Confucius (+ cca.479 î. Hr.); Lao-Tzu (cca. sec 6 î. Hr.), spre exemplu, și decât orice altă scriere antică literară, sunt mult mai aproape de noi și s-au păstrat într-un număr mult mai mare (scrierile lui Homer datează de prin sec. 13 î. Hr, iar cele ale lui Sofocle de prin sec. 9-8 î. Hr), veridicitatea lor fiind acceptată de majoritatea cercetătorilor de profil; b) Nașterea, moartea părinților, naționalitatea lui Iisus, condițiile istorice și politice în care a trăit, actorii politici ai vremii, sunt de necontestat.
2. Cine nu este Iisus
a) Iisus nu este un teolog în înțelesul de azi al cuvântului. El nu a studiat teologia și nici nu a fost studentul vreunui mare învățat al vremii; b) El nu se erijează într-un mare expert moral, juridic, religios; c) Nu este om politic; d) Și nici nu este un revoluționar de tipul celor din vremea Revoluției Franceze. Nu complotează la răsturnarea regimului roman asupritor, precum Simion Zelotul, Iuda Iscarioteanul, Barabas, și alții, cu toată că, ironia „soartei", acesta este capul de acuzare care i-a adus moartea; e) Nu este un delapidator al statului, un infractor (El dă cezarului ce e al cezarului...); f) Nu proclamă lupta de clasă; g) Nu susține agresiunea, ci iubirea de vrăjmași; f) Nu este un supraom cu puteri magice (un Harry Potter al antichității).
3. Atunci cine este Iisus?
a) Iisus este un om din popor, popular, direct, ironic, un critic curajos și ager; b) Un Rabi care pune sub semnul întrebării întregul sistem politic-religios al timpului, predicând o radicală schimbare interioară a omului și a lumii întregi; c) Este cel care anunță venirea Împărăției Tatălui Său și învierea din morți. Cel care vindecă, tămăduiește și dă viață tuturor celor ce îl acceptă în inimile lor. Este un revoluționar al inimilor, al adâncurilor ființei umane, al schimbării mentalității și eliberării omului de sub puterea celui rău; d) Este Mântuitorul! Eliberatorul! Libertatea însăși!
4. Piatra cea din capul unghiului
„Hristos e piatra cea din capul unghiului pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri!... Oricine va cădea peste piatra aceasta se va sfărâma, iar peste care va cădea ea, îl va zdrobi". (Mt. 21:42; Lc. 20:18). Această lămurire biblică ar fi de ajuns ca răspuns la întrebarea din titlu. Pe de altă parte, încă multora dintre noi nu le este prea limpede ce legătură are această piatră cu ziditorii. Este oare vorba doar de zidirea unei case? Cine sunt ziditorii?
Am să fac un exercițiu de imaginație, închipuindu-mi ce ne-ar spune Hristos nouă, ziditorilor de astăzi, dacă l-am lăsa să ne vorbească (în fața Inchizitorului lui Dostoievski - romanul Frații Karamazov, n-a avut ocazia). Bănuiesc că ne-ar transmite următoarele povețe: dragă tinerețe, tu care vrei să-ți construiești viitorul fără Mine, ia seama să nu-l clădești pe nisip, ci pe piatra, stânca credinței. Iubite frate, de crezi că poți să ai o familie trainică și frumoasă fără binecuvântarea Mea, te înșeli amarnic. Stimate domnule Profesor, învățătura domniei tale s-ar putea întoarce împotriva omenirii întregi, dacă ignori existența Mea. Onorabile Judecător, sentința ta ar putea pricinui multă nedreptate și durere, așa cum prea bine știi, dacă nu ai ca model judecata Mea, milostivă și dreaptă. Bunule doctor, medicația ta s-ar putea transforma în durere, dacă nu ții cont de Taina vindecării Mele. Cucernice Părinte, slujirea ta M-ar putea îndepărta, dacă nu iubești oamenii așa cum i-am iubit Eu. Omule creștin, oricine ai fi, orice ocupație ai și oricărei nații, etnii, îi aparții, sufletul tău suspină neîmplinit, iar dinții tăi scrâșnesc pentru că ești un ziditor iubitor de efemer și moarte, uitând că-Mi aparții, pentru că tinerețea și stânca, iubirea și credința, binecuvântarea și învățătura, judecata și preoția, tu și toate sunt ale Mele și toate acestea sunt Piatra cea din capul unghiului.
De ce să nu spunem, parafrazându-L pe Mântuitor, Crăciunul cel din capul unghiului. Viitorul nostru stă sau cade în măsura în care cinstim Nașterea Domnului. Iisus ne-a adus Crăciunul! Crăciunul nu e egolatru, nu e idolatru, nici un simplu mit, ci o Prezență transcendentă care ne chemă pe toți la propria recreație, renaștere ființială. Suntem chemați iar și iar să devenim hristoși! Viitorul, așa cum bine știm, nu va fi ceea ce vrem, ci ceea ce suntem! Fără Hristos nu există Crăciun. Există doar destine prăbușite.
În Hristos însă, Crăciunul suntem noi!
Vă doresc tuturor sărbători binecuvântate!
