“UNEORI EȘUĂM”

În viață se mai întâmplă și să eșuăm. Oricât de buni am fi, oricât ne-am strădui, oricât de mult am iubi, la un moment dat, tot ce se poate întâmpla să nu fim părintele, prietenul, partenerul, fratele sau colegul care ar trebui să fim, sau care se așteaptă să fim... Indiferent dacă intenția noastră a fost onorabilă, re-zultatul se poate să fie unul dezastros, așa că suntem judecați după eșecul demersului nostru, și nu după onorabilitatea intenției. Eșecul descurajează. Sentimentele de vinovăție și de neputință ne determină să facem pași înapoi, iar asta este greșit. Cu atât mai mult trebuie să pășim înainte, să îmbrățișăm cu toată dragostea, să ne cerem iertare, să le spunem acelora pe care i-am dezamăgit că-i iubim și că ne dorim să fim suficient de buni pentru ei, dar suntem oameni, prin urmare supuși greșelilor, rătă-cirilor, slăbiciunilor... eșecului. Când vă simțiți descurajați de eșecurile repetate și vi se pare că la capătul tunelului vostru nu se va întrezări în veci vreo luminiță, vă rog să vă amintiți de Thomas Edison, acela care a inventat becul. Până când i-a reușit experimentul și a produs un bec care să reziste la curentul electric, a făcut nu mai puțin de 2.000 de experimente! Prin urmare, 2.000 de eșecuri. Întrebat despre uriașul număr de eșecuri, Edison a spus că sunt 2.000 de succese, - deoarece a văzut 2.000 de moduri în care nu funcționează un bec. Așadar, continuați să încercați. Unele dintre cele mai celebre personalități ale vre-murilor noastre au fost refuzate de zeci de ori înainte de a deveni maeștri în cinematografie, artă, laureați ai premiilor Nobel, Oscar și altele. Și în viața personală este la fel. Încercați. Uneori, un eșec este cea mai necesară lecție pentru evoluția noastră. Totul este să fim sinceri cu noi înșine și să ne recunoaștem înfrângerile. Și, da, să ne iertăm sincer nepu-tințele și slăbiciunile noastre.

Nu suntem perfecți, suntem perfectibili.

sursa: INSOMNII

Lasă un comentariu