Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste: Colonelul Gheorghe Ioan Gheorghe Stanciu s-a născut în 03.07.1955, în satul Vucava, județul Timiș, din părinții Gheorghe și Ecaterina. Tata: bănățean, mama ardeleancă, din localitatea Corbu, județul Harghita. Viața a luat o întorsătură și mama Ecaterina a trebuit să se întoarcă în localitatea unde s-a născut, Corbu, situată la poalele muntelui Căliman, împreună cu copilașul Nelu, care și-a petrecut copilăria la bunicii din partea mamei, în localitatea Corbu, județul Harghita. Cuvântul sfânt spune: “Aduceți-vă aminte de noi, marii voștri, care v-au vestit cuvântul lui Dumnezeu, uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credința!”. În frumoasa localitate Corbu, cu oameni pașnici, ardeleni falnici ca brazii din Călimani, trecuți de prima tinerețe, care unii dintre ei au fost la Alba-Iulia, cu tricolorul, având demnitate în sufletul lor. Evenimentele petrecute de acești bravi români, l-au marcat pe copilul Nelu, și le asculta cu mare plăcere povestite seara, pe marginea șanțului. Clasele primare și elementare le-a urmat în localitatea Corbu, liceul în orașul “Toplița Română”, la terminare fiind selecționat pentru Școala Militară de ofițeri activi de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație, “Arma Radiolocație”. La absolvirea școlii militare a fost repartizat la o unitate militară “Radiotehnica” în județul Hunedoara. A îndeplinit și a fost promovat în diferite funcții: a urmat cursuri de perfecționare pentru comandanți de companii, comandanți de batalioane. În anul 1979 s-a căsătorit cu aleasa inimii, din care a rezultat un frumos mărgăritar, care, în momentul de față, locuiește în Timișoara, unde este căsătorit. Mântuitorul Iisus Hristos a spus: “În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea”. În plină tinerețe îi “pleacă” soția, având o boală incurabilă. În momentele grele ale vieții fiecăruia, Mântuitorul Iisus Hristos spune: Veniți la mine, toți cei trudiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă. Luați jugul meu asupra voastră, și învățați de la mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun, și sarcina mea este ușoară. Colonelul Stanciu Gheorghe Ioan Gheorghe o întâlnește pe destoinica ardeleancă, inteligentă, cu mult curaj, cu energie pozitivă în interior, care a trecut printr-o încercare dramatică, decedându-i soțul în brațele ei, în plină tinerețe. Victoria Stanciu, își unește destinul în anul 1994 cu bravul colonel de artilerie antiaeriană Stanciu Gheorghe Ioan Gheorghe, de unde rezultă un copil, în prezent elev la Colegiul “Papiu Ilarian”. Tot împreună cresc fiica din prima căsătorie a soției, în prezent fiind medic stomatolog în localitatea Târgu-Mureș. În anul 1995 este promovat și încadrat la o unitate de artilerie antiaeriană și rachete în garnizoana Târgu-Mureș. În garnizoana Târgu-Mureș a îndeplinit mai multe funcții: comandant de poligon tancuri, șef poligon de tragere cu armamentul de infanterie, comandant de unitate de artilerie antiaeriană și rachete. Împreună cu colectivul din subordine, a realizat două linii de tragere cu rol inovator, respectiv pentru tragerea cu armamentul de grenade, și cea de tragere cu pistolul din dotare. Este decorat cu medalii ale Ministrului Apărării Naționale și ordine ale președintelui României. Este avansat la gradul de colonel, iar în anul 2001, la cerere, este trecut în rezervă. Toată viața acestui brav colonel a fost pusă în slujba țării, a iubit armata din tot sufletul său, a fost iubit de subordonați și apreciat de comandanți și șefi. Își iubește familia, se sacrifică pentru ea: o iubește foarte mult pe frumoasa și inteligenta sa soție: Victoria (Viki).
