Eurodeputatul UDMR Iuliu Winkler a apreciat, în cadrul unei întâlniri recente cu producătorii de cartofi din secuime, că, după 2021, politica agricolă în UE va fi supusă unui proces de descentralizare, în sensul că guvernele și ministerele de resort ale statelor membre vor avea mai multe competențe în privința programelor și criteriilor pentru finanțări. În situația în care UE va acorda prioritate producției agricole bio, producătorii din zonă trebuie să aibă posibilitatea de a-și promova produsele și serviciile pentru a le putea vinde cu un preț cât mai mare. De aceea, a explicat eurodeputatul, este foarte important ca fermierii din Ținutul Secuiesc să aibă o reprezentare puternică și la București, iar organizațiile profesionale ale acestora trebuie să-și apere interesele și să decidă care sunt prioritățile pe care UDMR să le susțină prin mijloacele sale politice.
Winkler i-a informat pe cei prezenți la discuție că, în cazul în care Brexit-ul se va produce, bugetul anual al UE va scădea cu 12-13 miliarde de euro. „Unii ar dori ca această lipsă să fie acoperită prin reducerea fondurilor destinate țărilor membre din Europa de Est la capitolul dezvoltării rurale și agricultură. Noi mergem la Bruxelles pentru a proteja interesele fermierilor noștri și, conform posibilităților, să mărim subvențiile", a precizat candidatul UDMR la alegerile europene.
De menționat că, pentru a veni în sprijinul micilor producători locali, deja a luat ființă și a fost prezentată experților de la Bruxelles inițiativa „Mișcarea Produs Secuiesc", iar certificarea produselor alimentare asigurată de UE, ca de pildă „Denumirea de Origine Protejată" sau certificatul pentru produse tradiționale, vin în sprijinul acestei inițiative. Cu toate acestea, pentru folosirea mai eficientă a mărcii Produs Secuiesc, este necesară și elaborarea mărcii Ținutul Secuiesc, apreciază Iuliu Winkler.
În context, a fost abordată și importanța înregistrării mărcii „Csiki pityoka - Cartoful de Ciuc" și necesitatea construirii și exploatării a unor sisteme de irigare eficiente, concluzia fiind că ar trebui să fie echilibrate competențele decizionale ale UE și ale statelor membre privind reforma Politicii Agricole Comune.
