EU SUNT SORINA, TU EȘTI SORINA, NOI SUNTEM SORINA...

Distribuie pe:

Ia, uite, dom'le - și-a spus, în sinea lui, “statul de drept”: noi suntem ocupați până peste cap cu alcătuirea noilor comitete și comiții din Bruxelles, cu cine va fi președinte la cutare comisie din Strasbourg, secretar la cutare grup de conțopiști și alți băgători de seamă din UE, cu votul românilor din diaspora, cu desființarea, imediat și neapărat, a “odioasei” secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție (care încurcă, ce-i drept, socotelile securiștilor, ba chiar lasă “binomul” fără obiectul muncii)... Mă-nțelegi, adică, noi, “statul de drept”, vrem să se modifice, dar să nu se schimbe nimic: justiția să rămână “independentă”, în sensul că alde mârlanii lui Dide să poată, oricând au ei chef, să arunce cu caca în jandarmi, să mânjească cu ketchup scările Ministerului de Justiție, să-i cotonogească pe bătrâni, sub privirile neputincios-timorate ale forțelor de ordine (care, nu-i așa, “i-au gazat” pe “români” anul trecut, în 10 august) etc.

Suntem ocupați - și-au mai spus cei din “statul de drept” - cu organizarea alegerilor prezidențiale din noiembrie, mai ales că - ce suav! - dl Iohannis a zis că, deși se simte onorat, totuși, nu-l interesează niciun post de conducere în noua formulă a UE, dânsul preferând să se sacrifice, ne mai fericească vreme de cinci ani, ca președinte al României. (În paranteză fie spus, dl Iohannis n-are de ce să-și facă griji: presupunând, prin absurd, că nu se prezintă niciun, dar niciun cetățean la urne, dl. Klaus tot va câștiga alegerile cu peste 80-90% din voturi, fiți liniștiți! SRI veghează, computerele vor fi în bună stare de funcționare).

Ei, și tocmai când “statul de drept” era vârât până la coate în aceste “cestiuni arzătoare la ordinea zilei”, ce să vezi, vine mucoasa asta mică, Sorina, să încurce ițele dreptății și să ne țină cu ochii ațintiți pe ecranul televizoarelor, de mai bine de două săptămâni, ținând-o una și bună, că ea vrea “la mami și la tati” din Baia de Aramă, nu la “mom and daddy” din SUA. Degeaba i-au cumpărat părinții româno-americani pizza și jucării, degeaba au dus-o prin mall să-și aleagă ce vrea ea, degeaba s-au scălămbăiat, încercând s-o momească cu fel și fel de jocuri de-a v-ați ascunselea etc., Sorina - nu și nu: ea vrea la Baia de Aramă, nu la Washington DC.

Dar ce înseamnă obrăznicia asta? - s-au întrebat autoritățile și societatea civilă? Copiii, e drept, “spun lucruri trăsnite”, potrivit uneia dintre cele mai imbecile emisiuni TV, dar nici chiar așa: potrivit articolului cutare, alineatul cutare, punctul curtare din legea cutare revizuită și adăugită, Sorina nu mai este copilul celor care au crescut-o de mai bine de opt ani, ci al soților X din SUA, care știu mai bine ce înseamnă “interesul superior al copilului” decât copilul însuși, după cum ne-au explicat, cu blândețe, într-o emisiune televizată, părinții româno-americani, care, înțelegem, lucrează chiar în domeniul psihologiei și al medicinii, sau cam așa ceva. Între timp, au lăsat blândețea la o parte, formulând o plângere penală împotriva procurorului general interimar al Republicii și a procurorului însărcinat cu investigarea cazului, acuzându-i de abuz în serviciu, pentru că, ce să vezi, au fost audiați timp de 9 ore, în calitate de martori, ca să explice cum se face că, o fetiță de 8 ani, crescută cu părintească dragoste în familia din Baia de Aramă, refuză, cu încăpățânare, să înțeleagă că “interesul superior al copilului” este să fie luată cu japca din pat, de o domnișoară procuror, însoțită de o trupă de mascați, și vârâtă în dubă spre a fi examinată nu de pediatri și de psihologi, ci de medicii legiști. Domnișoara procuror, agresivă și rudimentară, școlită parcă la “secția de elită” a lui Portocală et comp., nu pare să aibă vreo apăsare fiindcă a târât pe asfalt un amărât de copil, dar, între timp, părinții româno-americani s-au adresat (cum altfel?) și Ambasadei SUA din București, precizând că nu vor mai apărea în public, de teamă că vor fi “linșați” de mulțimile furioase din Baia de Aramă, care, în prostia lor, nu înțeleg ce va să zică “interesul superior al copilului”. Ce subiect mănos pentru presa de peste Ocean!

În cauză, prima instanță a încuviințat adopția, a doua instanță a anulat-o, în mai puțin de două luni. Ce naiba se întâmplă aici? - se întreabă analiștii. Păi, ce să se întâmple? - și-a dat cu părerea un fost ministru al Justiției: un copil s-a opus unei acțiuni a statului, ce atâta tura-vura, iar celebrul dl Cristi Danileț a executat, și dânsul, săritura din ligheanul cu apă: “Față de cazul copilului din Baia de Aramă, luat cu forța de autoritățile statului de la asistentul maternal, reprezentanții VeDemJust s-au interesat și pot comunica public următoarele: procedura de adopție fusese finalizată. După ce asistentul maternal a fost întrebat de două ori dacă dorește să adopte copilul și a refuzat, a fost decisă adopția în favoarea unei familii de români stabilită în SUA”.

Între timp, instituțiile statului “de drept” dau și ele din colț în colț: că legea, că articolul, că alineatul, că procedura, că Protecția copilului, că practica judiciară, că...

Bineînțeles că, dacă Dragnea n-ar sta în pușcărie (degeaba, după cum se va dovedi, așa cum s-a dovedit și în alte cazuri), măgăreața ar cădea pe capul lui. Așa, însă, toată lumea dă vina pe toată lumea, instanțele își declină competența de la una la alta, o doamnă avocat a familiei din SUA a scăpat porumbelul din gură, zicând că lucrurile se petrec “ca pe vremea DNA” (păi, pe vremea DNA era bine, nu ne-a spus-o chiar dl Iohannis?).

În realitate, răspunsul stă pe buzele tuturor, dar nimeni n-are curajul să-l rostească verde-n față: aici, stimați telespectatori, e vorba de bani, de “mormane” - ia și tu, ia și tu, dar ține-ți gura, că, mă-nțelegi...

Iaca, de aceea trebuie să scăpăm, neapărat, de secția asta care se ocupă cu mișculațiile din justiția “statului de drept” (SIIJ) și de Adina Florea, care multora le stă în gât: De ce? - se întreabă un coleg de breaslă. “Pentru că SIIJ și Adina Florea pot cerceta judecătorii și procurorul care au executat ordinul cu Sorina din Baia de Aramă, cu condamnarea lui Dragnea, cu salvarea lui Vasile Blaga, cu închiderea dosarului Microsoft, cu zeci și sute de dosare făcute la comandă la Oradea, la Brașov, la Ploiești, la Constanța! Se deschide astfel poarta spre cercetarea dosarelor lucrate după toate obiceiurile statului totalitar. Ani și ani de zile s-au tras sfori la comandă sau s-a lucrat după comenzi venite din glande, clanuri și interese. Sistemul este vechi, cu rădăcini în perioada comunistă.

Desființarea sa și pericolul unui control independent bagă tot binomul în sperieți. Dărâmă șandramaua încropită să arate democratic”.

...Șandrama căreia îi putem cădea victime oricând: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele. Cu toții suntem, posibil și probabil, Sorina, din ordinul vreunui procuror de 23 de ani, absolvent, online, sau “la distanță”, al vreunei facultăți de Drept de prin cine știe ce fundătură de pe strada x din mahalaua y, gata să ne facă dreptate la ieșirea din discotecă, sau din clubul de fițe, în care își adâncește cunoștințele în materie de drept.

Părinții care pleacă să lucreze în străinătate lasă în urma lor peste 10.000 de copii, a constatat, recent, Fundația pentru Apărarea Cetățenilor împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), care a inițiat campania “ȘI EI SUNT COPIII ROMÂNIEI”, ce poate fi sprijinit prin semnarea electronică a petiției cu acest nume. “Astfel, vă alăturați unui demers care ar putea schimba viața a zeci de mii de copii abandonați. Și ei merită o șansă la o viață alături de o familie iubitoare!”, spun, plini de bune intenții, cei de la FACIAS.

Semnăm, sigur că semnăm, dar întrebarea este: ce face România cu acești copii? Îi lasă lângă “mami și tati” care i-au crescut sau îi trimite pe procurori și pe mascați să-i salte, să-i târască pe caldarâm și să-i bage în dubă, unde îi așteaptă “familia iubitoare”?

Până la urmă, ceea ce este comic (dacă putem folosi acest termen) în toată povestea asta, e faptul că Sorina i-a scris președintelui Iohannis, rugându-l s-o înțeleagă, s-o ajute să rămână acasă, cu cei pe care-i știe de mamă, tată și soră. “Ha, ha, ha” - ca să-l cităm pe destinatar.

...Copila asta mai bine i-ar fi scris unui calorifer sau unui dulap. Precis ar fi primit un răspuns...

Reținem, în fine, uluiala dlui Cornel Nistorescu, meseriaș de meseriaș, adică de pe vremea când ziarele erau scrise de ziariști, nu de securiști ajunși formatori de opinie, critici literari și istorici: “Nu mi-am putut imagina că politica românească va fi invadată de o generație așa tupeistă, dar necoaptă. Și care mai și strigă, înjură, orăcăie și se hăhăie, ba și blestemă și țipă, dar nu știe ce vorbește!”

Da' de ce nu v-ați imaginat, domnule Nistorescu? Marin Preda prevestea, de mult, că vine “era ticăloșilor”. Și iată că a venit. E în plină desfășurare.

Lasă un comentariu