“Eu atât aș vrea să aflu, / Arătându-le obrazul: /Doamne, unde-au fost românii, / Când a fost tăiat Viteazul?” (Cântec anonim).
Parcă resemnată, după o cruntă “spălare a creierelor” în comunism și post-comunism, populația Oradiei a fost suficient de docilă ca, probabil mulțumită cu neo-iobăgia Imperiului U(E)RSS, să nu se revolte la faptul că acest primar precipitat, segregaționistul religios I. Bolojan, și-a invocat lucrările edilitare, din Piața centrală, pentru a da la o parte statuia lui Mihai Viteazul (ortodox) și a face loc statuilor a doi catolici, Ferdinand I și R. Demetriu, în condițiile în care s-a luat în calcul (și) amplasarea statuii greco-catolicului Iuliu Maniu (legendat în acțiuni de spionaj)!
Bine ancorat în realitate, ministrul Apărării (G. Leș) consideră că edilul șef al Oradiei a reușit să ne pună în fața unei “decizii aberante”, intens speculată de UDMR și de alte 40 de organizații maghiare care, răscolindu-ne rănile istorice, au venit rapid cu propunerea de a se amplasa statuia lui Ladislau I, regele Ungariei, aliat al Romei catolice și râvnitor al Transilvaniei!
Este surprinzător că intrigantul “caz” de la Oradea, nebăgat în seamă de televiziuni, nu a stârnit decât reacția unei “mâini” de români, reprezentanții Asociației “Mihai Viteazul”, care a și intentat proces autorităților locale! Ceilalți români, “dorm”! Până când?
