BOALA HEMOROIDALĂ (I)

Distribuie pe:

Hemoroizii reprezintă dilatația anormală varicoasă a plexurilor venoase din submucoasa anorectală. Frecvența lor este mai mare între 30 și 60 de ani și reprezintă în mod egal ambele sexe. La copii, prezența lor este excepțională. Multă vreme hemoroizii interni sunt inaparenți, deoarece atâta timp cât nu se complică sau nu au determinat apariția hemoroizilor externi, nu au nicio manifestare clinică.

Etiopatogenie - Cauze, mecanism de apariție. Pot interveni mai multe mecanisme, dar, indiferent de cauza primară, în fiecare din ele se întâlnesc elemente comune: staza (stagnarea) sau hipertensiunea venoasă pelvină (micul bazin) în forme și grade diferite, precum și modificările pereților venoși - din plexurile rectale.

1. Hipertensiunea venoasă pelvină poate avea cauze multiple, și anume: ciroza hepatică, tumorile pancreasului, tumori pelviene genitale sau rectale, în fibroame uterine, și se întâlnește în cancere rectale, în fibroame uterine gigante, tumori ovariene, adenoame voluminoase de prostată, sarcină, insuficiență cardiacă decompensată. 2. Alterarea morfo-funcțională a pereților venoși determină alterarea lumenului, care antrenează staza venoasă cu perturbări hemodinamice secundare, care recunosc factori multipli, și anume: factorul ereditar constituțional / zestrea ereditară, cu care te-ai născut, se pare că există la fel ca și la boala varicoasă, respectiv, o dispoziție ereditară în ce privește calitatea mai slabă a țesutului colagen din organism, care intervine, de fapt, și în alte boli: piciorul plat, varicocelul, scolioza, herniile etc. Alături de rezistența congenitală mai mică a peretelui venos, intervin și alți factori, cum ar fi: stilul de viață, profesia, excesele alimentare. Subliniez un element important, și anume: factorul inflamator, alterarea peretelui venos este deseori secundar proceselor inflamatorii din vecinătate. Alți factori cauzali: majoritatea bolnavilor cu hemoroizi prezintă și tulburări gastrointestinale: diaree, constipație etc. De asemenea, viața sedentară, absența exercițiilor fizice, statul prelungit pe scaun, regimul alimentar bogat în condimente, consumul de alcool și alte boli, ca hepatita cronică, hipertensiunea arterială.

Anatomie patologică - după localizare, pot fi hemoroizi interni, externi și micști.

Simptomatologie. Hemoroizii externi nu produc nicio tulburare esențială care să atragă atenția asupra prezenței lor, decât cu ocazia unor complicații. Ei nu produc sângerări, nu sunt dureroși și nu jenează defecația. Uneori, pot cauza un ușor prurit anal sau produce jenă la defecație - “semn”, în realitate - dependenți de hemoroizii interni inaparenți, hemoroizii externi pot fi ignorați de bolnav toată viața, în ideea că nu survine complicația trombotică. Totuși, având în vedere că, de cele mai multe ori, ei sunt expresia sau stadiul evolutiv al hemoroizilor interni, sau, ceea ce este mai grav, a unui cancer colorectal sau recto-sigmoidian și este necesar a explora prin tușeu rectal, fiind decelabilă tumora canceroasă. Atenție, un element important: E posibil ca tumora canceroasă să fie dispusă la o distanță mai mare de orificiul anal. Obligatorie este continuarea explorării canalului anal prin: rectoscopie, colonoscopie și, la nevoie, irigoscopie. Îmi pot permite să expun un punct de vedere, din experiența mea practică medicală, de o jumătate de secol, și anume: confrații mei de breaslă omit, uneori “rarisim”, să efectueze explorările de rigoare, obligatorii, boala hemoroidală fiind etichetată drept “boală domnească”. Intervin, de asemenea, mai ales la femei, pudoarea și rușinea în ce privește tușeul rectal. Fără a aduce reproșuri cuiva, evoc, cu tristețe, cazul propriei mele mame, trecută în “lumea drepților”, în urma unui cancer anorectal, care a evoluat, sub masca “bolii hemoroidale”, nefiind depistat în momentul optim pentru intervenție chirurgicală, completată de terapia oncologică, constând în: radioterapie, citostatice. Dar, să nu omitem dictonul: “Medicul îngrijește, iar Providența vindecă”. Umila mea părere este, de fapt, că medicul e ca un Dumnezeu. Noi salvăm viețile oamenilor și dăm decizii radicale pentru menținerea în viață a individului.

Simptomatologia hemoroizilor interni. Este mai zgomotoasă și dominată de patru simptome: hemoragiile, scurgerile seroase sau seropurulente, prolapsul și durerea. Hemoragiile reprezintă unul dintre semnele alarmante caracteristice. La început, sunt minore, se produc după defecație și se produc la intervale mai mari de timp, ulterior devin mai frecvente și apar după fiecare scaun și, dacă hemoroizii sunt proccidenți ( prezența lor la exterior), hemoragia poate oarecum continua. Subliniez un element important, și anume: sângele rămâne la suprafața fecalelor și nu seamănă cu ele. Cauza unei rectoragii nu este întotdeauna ușor de stabilit, cu atât mai mult cu cât hemoroizii pot coexista cu un cancer rectal supraiecent (dispus mai sus de orificiul anorectal). Ca atare, este necesară o explorare minuțioasă a segmentului recto-sigmoidian. Pierderile mici și repetate de sânge pot fi cauza unei anemii cronice față de o hemoragie rectală și constituie un semn important și alarmant atât pentru bolnav, cât și pentru medic și, în același timp, o indicație fermă pentru operație. Există, de asemenea, sângerările sero-mucopurulente care pot fi uneori alarmante. Aceste scurgeri continue pot determina un prurit (mâncărime) rebel și eczematizarea regiunii, semne de boală care pot fi expresia clinică a unei tumori rectale. Prolapsul mucos este ieșirea prin orificiul anal, în afară, a formațiunilor hemoroidale interne și poate fi de trei categorii: prolaps temporar, care apare în timpul efortului de defecație și este reductibil spontan; prolapsul ireductibil caracteristic hemoroizilor complicați cu tromboflebită; prolapsul permanent, care se menține și după defecație, dar reductibil prin manevre externe. De notat că, alături de semnele cardinale descrise mai sus, se constată deseori în evoluția bolnavilor cu hemoroizi existența pruritului anal și, mai ales, a tulburărilor dispeptice, gastrointestinale variate. Preocuparea bolnavilor pentru un scaun normal și o igienă corespunzătoare reprezintă deseori cauza unei nevroze depresive.

 

Lasă un comentariu