Se spune în cântec că “uitarea-i scrisă-n legile omenești”. Dar prea devreme s-a instalat în memoria celor care au fost alături de “scriitorul maghiar și patriotul român” Hajdu Gyõzõ. A fost oare posibil ca unii dintre ei să mimeze prietenia și respectul acordat Maghiarului cu suflet de Român, pentru interese meschine?
În revista “Flacăra lui Adrian Păunescu”, de la apariția ei în anul 2001, am citit cu deosebit interes articolele semnate de Hajdu Gyozo, în care era evidențiat crezul unui patriot și erau demascați cei fățarnici care blamau țara, limba și nația română.
Apariția revistei “Egyûtt-Împreună” mi-a dat ocazia să citesc în conținutul ei, cu mare bucurie, relatări despre scriitori cu renume și operele lor, de naționalități diferite, despre oameni deosebiți și realizările lor, precum și luări de poziție referitoare la unele derapaje politice și acuze celor care nu recunosc, născându-se în România, că “România este singura patrie natală”.
Printre cei evocați în publicații și cărți, un loc aparte îl are Omul, poetul și patriotul Adrian Păunescu, colaborator și prieten al literatului Hajdu Gyõzõ, membru fondator al revistei “Egyûtt-Împreună”.
Am purtat o bogată corespondență cu scriitorul Hajdu Gyõzõ și am scris articole publicate în “Flacăra lui Adrian Păunescu” și în revista “Egyûtt-Împreună”, despre realizările literare meritorii și despre dorința acestuia de a pune în practică proiectul cultural Casa Memorială “Egyûtt-Împreună” .
Ca o confirmare a respectului ce îl purtam, am onorat invitațiile transmise mie și soției la evenimentele în care dânsul era “vioara întâi”. Din cauza suprapunerii datei de desfășurare a unor evenimente nu am putut onora invitația la lansarea cărții “Adrian Păunescu” în ziua de 28 decembrie 2016 și vă trimit acum, ca o compensare, o scrisoare și un fotomontaj pe care îl anexez, cu rugămintea de a fi publicat împreună cu conținutul acestei scrisori. Scrisoarea și fotomontajul au fost publicate în revista “Egyûtt-împreună”, apărută în ianuarie 2017. Pentru a-i cinsti memoria plecatului prea devreme dintre noi, scriitorului Hajdu Gyõzõ, la “Festivalul internațional” Adrian Păunescu”, ediția a VII-a, care a avut loc la Craiova și Bârca în zilele de 19, 20 și 21 iulie 2019, au fost donate cărți participanților și reprezentanților instituțiilor invitate. O coincidență fericită a făcut ca alături de cărțile donate cu dragoste și respect de către doamna Carmen Păunescu, respectiv cartea lui Hajdu Gyõzõ “La mulți ani, singura noastră patrie natală, România centenară!” , însoțită de cartea omagiu, “Nestinsă Flacăra lui Adrian Păunescu”, un recurs la memorie de Nicolae Arsenie, cel care a fost redactor-șef adjunct la revista “Flacăra” din anii ei de glorie, să fie și cărțile dăruite de mine, respectiv cele 70 de exemplare din cartea “Adrian Păunescu”, scrisă de Hajdu Gyõzõ,precum și alte 40 de cărți de scriitori români. Cu această ocazie am donat Bibliotecii Județene Dolj “Alexandru și Aristia Aman” cărțile autorilor: Hajdu Gyõzõ, Maria Someșan, Maria Toacă din Cernăuți, Ucraina, Suciu Niculae și revista “Agora literară” a Ligii scriitorilor români, redactor-șef Iulian Patea. De asemenea, am dăruit cărțile scriitorilor menționați anterior, și Protopopiatul Ortodox din Craiova, precum și participanților la marea sărbătoare dedicată lui Adrian Păunescu, dintre care aș aminti: domnii academicieni Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu, Vasile Barbu din Uzdin-Serbia, Ivo Gheorghiov din Bulgaria, Tudor Nedelcea, N. Dragoș, N. Arsenie, N. Georgescu, Cristiana Crăciun, Dan Lupescu și alții. Reîntors acasă, am trimis și domnului Primar din Bârca 40 de cărți, precum și Societății pentru Cultură și Literatură Română din Rădăuți un colet cu mai multe titluri de carte, în atenția ilustrului profesor Gheorghe Dolinski, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, onorat nu demult de Editura GEEA din Botoșani, care are în fruntea ei pe talentata și prolifica scriitoare Elena Condrei, cu Premiul “Teiul de aur”.
Am reușit să-i aduc acest omagiu prin donații de carte regretatului Hajdu Gyõzõ, cu sprijinul nemijlocit al doamnei Doina Ion, secretară a redacției revistei “Egyûtt-Împreună”. Astfel, sper că am îndeplinit dorința bunului și neprețuitului meu prieten: “să nu-l uit pe Hajdu Gyõzõ” .
