DEȘTEPȚII, DUȘMANII ȘI... LITURGHIA

Distribuie pe:

* “Toți cei care au ascultat cu bună-cuviință dumnezeiasca Liturghie părăsesc biserica mai blânzi, mai milostivi în relațiile cu oamenii, mai prietenoși, mai chibzuiți în ceea ce fac. De aceea, tot cel ce dorește să meargă înainte și să se facă mai bun, trebuie să fie de față cât mai des la Sfânta Liturghie, să o asculte cu luare aminte; ea îl edifică și îl formează pe om, fără să-și dea seama, puțin câte puțin. Și dacă societatea actuală încă nu s-a dezagregat cu totul, dacă oamenii nu s-au lăsat pătrunși de totală și neîmpăcată ură, cauza tainică este că dumnezeiasca Liturghie îi aduce aminte omului de cereasca, sfânta dragoste pe care se cuvine să o nutrească față de aproapele. De aceea, cel ce dorește să se întărească în dragoste, trebuie să fie de față cât mai des, cu cutremur, cu credință și cu evlavie, la sfântul ospăț al dragostei creștine”. (Gogol, un etern tânjitor după Dumnezeu, 2012, pag. 18).

***

* “Omul poate lupta cu cei mai crunți dușmani, dar ferească-l Dumnezeu de această teribilă luptă cu prietenii. În această luptă se vlăguiește tot ce ai în tine...”

***

* “Sunt învinuit că am discutat cu Dumnezeu... Ce să fac dacă-mi vine să vorbesc cu Dumnezeu?... Ce să fac dacă vine un timp când fără să vrei, vorbești cu Dumnezeu?... Nu, cei care o fac pe deștepții, n-or să mă facă să mă simt jenat de faptul că nu sunt demn, că nu e treaba mea, și că nu am dreptul de a scrie o Istorie a criticii ruse; oricine din noi până la ultimul are acest drept”. (Corespondență cu Pușkin).

Nicolai Vasilievici Gogol (1809-1852), prozator și dramaturg rus născut în Ukraina. S-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menționat drept calitate principală a creației lui Gogol “fidelitatea sa extraordinară față de realitate”. Eusebiu Camilar spunea că Gogol în poezia sa adâncă și puternică descoperea moravurile clasei de mijloc rusești. Împărțit între pasiunea pentru Dumnezeu și cea pentru neamul său, Gogol își va transforma propria existență într-un poem al căutării nestăvilite de Dumnezeu, manifestată uneori prin neliniști chinuitoare, iar alteori prin practici sihăstrești, cu posturi lungi, și nopți petrecute în veghe și rugăciune. Influența lui Gogol asupra literaturii ruse a fost imensă. Pe drumul arătat de el s-au avântat nu numai toate tinerile talente, ci și unii scriitori, care se bucurau deja de un renume, au pășit pe această cale, părăsind-o pe cea dinainte. Printre operele de seamă amintim: “Suflete moarte”, “Mantaua”, “Revizorul”, “Arabescuri” ș.a. A fost înmormântat la 25 februarie 1852, în locul unde a lăsat cu limbă de moarte, Mănăstirea Sfântului Daniil din Moscova.

 

Lasă un comentariu