DARUL, PUBLICUL ȘI... IUBIREA

Distribuie pe:

* “Nu mai știm să trăim, nu mai știm să iubim. Singurul lucru care ne mai poate salva este iubirea, iar eu sunt optimist. Sunt sigur că Dumnezeu are planurile lui și pentru noi. Eu sunt conștient că tot ceea ce mi s-a întâmplat mie, în lunga viață, vine de la Domnul Dumnezeu”.

***

* “Publicul este stăpânul meu definitiv. El m-a făcut așa cum sunt. Și sunt slavă lui Dumnezeu, fericit. Dumnezeu ne pune degetul pe frunte, când reușim să intrăm perfect în pielea personajului”.

***

* “Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar, ești obligat să răspunzi acestui dar. Este profund condamnabil să lași o vocație în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească sau măcar să se verifice într-un fel. Tot ceea ce sunt eu, sunt datorită lui Dumnezeu și părinților mei. Harul nu se poate imita; dragostea și credința nu se pot învăța”.

Radu Beligan (1918-2016), actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă, este grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, în anul 2004. În anul 2011, a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013, a fost inclus în Cartea Recordurilor, ca fiind cel mai longeviv actor încă prezent pe scena unui teatru. Radu Beligan a interpretat - în peste 70 de ani - roluri celebre ale dramaturgiei românești: Caragiale, Delavrancea, Camil Petrescu, Mușatescu, Baranga, și universale: Shakespeare, Goldoni, Gogol, Cehov, Bernard Shaw, Gorki, Camus, Eugen Ionescu, Umberto Eco ș.a. A fost membru în Comitetul Central al P.C.R., precum și deputat în Marea Adunare Națională, între anii 1961-1975. A fost director al Teatrului de Comedie și al Teatrului Național București. A studiat Dreptul și Filosofia, la București, precum și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică. A primit numeroase premii, printre care și Artist Emerit al R.P.R., precum și Ordinul Meritul Cultural clasa I. A. fost numit pentru activitatea sa “un genial cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz și Caragiale”. Îi plăcea să spună: “Nu mi-a fost niciodată rușine să spun că sunt român” și “Sunt un băiat de la țară, iar băiatul ăsta a luat masa cu regina Angliei”.

 

Lasă un comentariu