Aluminiul este cel mai răspândit metal din scoarța terestră (8,2%) descoperit abia în anul 1825. Cercetările extracției, producerii și fabricării acestuia s-au petrecut în perioada anilor 1800-1802, dar fără succes. Mult mai târziu, în anul 1886, chimistul american Charles Martin Hall și chimistul francez Paul Herault au inventat, fiecare pe seama lui, un proces de extracție a aluminiului din oxidul de aluminiu prin electroliză, pentru ca în anul 1888, chimistul austriac Karl Josef Bayer să reușească extragerea oxidului de aluminiu din bauxită. Împreună, procesele tehnologice Hall-Herault, cât și cel Bayer (ambele încă folosite), au inaugurat “Epoca Aluminiului”. De fapt prima producție de aluminiu a început în anul 1856, în Franța și apoi concentrată și extinsă în țările industrializate precum Germania, Statele Unite, Canada, China.
În ceea ce privește producerea și fabricarea aluminiului industrial la Fabrica “NITROGEN” din Târnăveni (1942) clarificările sunt greu, spre deloc descifrabile. În consecință, așteptările noastre de la specialiști, arhivari, istorici, bătrâni, documente și dovezi, care ar putea să aducă lumină și edificare în acest sens se mențin și le așteptăm din ce în ce mai mult.
Muzeul municipal Târnăveni găzduiește cele mai vechi dovezi de pe aceste locuri din epoca neolitică a localității, numeroase exponate din epoca bronzului și a fierului, printre care, din anul 2015, și o plachetă turnată, ce spune: din primul aluminiu fabricat în România, în anul 1942. Pe plachetă este înscris cu litere mari următorul text: “ALUMINIU FABRICAT ÎN ROMÂNIA LA UZINELE NITROGEN DIN TÂRNĂVENI, SUB DOMNIA GLORIOASĂ A MAJESTĂȚII SALE MIHAI I ȘI CONDUCEREA MAREȘALULUI ANTONESCU, LA INIȚIATIVA ING. I. GIUGURTU, PREȘEDINTELE SOCIETĂȚII NITROGEN”. Placheta a fost achiziționată de către primarul municipiului Târnăveni, Sorin Megheșan, de la un colecționar din București, persoană care nu și-a dezvăluit identitatea și în niciun fel originalitatea și proveniența acesteia, nici existența unui brevet de autenticitate însoțitor, necesar în astfel de cazuri. Întrebarea se pune: Când, cum, unde și în ce condiții a fost turnată această plachetă?
La Târnăveni, pe seama acestei plachete după tot felul de căutări și investigații, din păcate și mare dezamăgire, nu s-au găsit dovezi în această direcție. Ceea ce nu înseamnă, totuși, lipsa de interes, cercetări și preocupări pentru fabricarea aluminiului la Uzina NITROGEN, aceasta pe baza fabricării aluminei hidratate pe platforma fabricii, care ar fi putut deveni materie primă la fabricarea aluminiului, metal prețios pentru industria aero-spațială. Alumina fabricată la Uzina NITROGEN era utilizată la producerea glazurilor metalice, fabricarea vopselelor anticorozive, cernelurilor de imprimare, produselor farmaceutice, cu material de umplutură pentru culori, pentru obținerea locurilor și nici într-un caz ca materie primă pentru fabricarea aluminiului.
Pentru aceasta mult mai târziu au fost construite fabricile de alumină de la Oradea și Tulcea.
Obținerea aluminiului este un proces tehnologic complex. Eforturile de a produce aluminiul prin electroliză la nivelul anului 1942 au fost nedorite deoarece sărurile anhidre erau greu de preparat, iar oxidul de aluminiu (Al2O3) avea un punct de topire foarte mare, pe atunci neexistând nicio metodă practică de a-l topi.
Cu adevărat, prima șarjă de aluminiu românesc (30 iunie 1965) s-a produs la Uzina ALROSLATINA, cea mai mare din Europa de Est prin rafinarea aluminei din bauxită conform procedeului unanim utilizat pe plan mondial, denumit “HALL-HERAULT”, achiziționat de la firma franceză “PEACHINEY”, liderul mondial în domeniu, fără nicio referire și influența privind electroliza aluminiului la Târnăveni. Grupul ALRO este unul dintre cei mai mari producători de aluminiu, integrat pe verticală din Europa, utilizând bauxita extrasă din mine pe care le exploatează în Siera Leone (Africa). Grupul produce alumină prelucrată la Tulcea, principala materie primă pentru producția aluminiului la Slatina.
(va urma)
