Cine s-a născut și a trăit în zona Reghinului sau a Gurghiului, pe Valea Beicii, Luțului sau în partea de N.E. a Câmpiei transilvane, nu se poate să nu fi auzit de legendarul medic, Eugen Nicoară, figură emblematică a acestei zone binecuvântată de Dumnezeu. Dar, Doctorul Nicoară Eugen n-a fost numai un medic deosebit, un chirurg cu calități excepționale, a fost un mare cărturar patriot, un extraordinar gospodar și un Om al obștii.
Despre Reghin, împrejurimi și Astra Reghineană au scris pagini demne de laudă, regretatul Marin Sara, neobositul cercetător Ilie Frandeș, destoinici intelectuali ai Reghinului și Târgu-Mureșului, mai ales după Decembrie 1989.
Autorii acestor modeste însemnări s-au folosit de presă și de o parte din bibliografia care ne prezintă
date și fapte din viața renumitului medic reghinean, dar am apelat și la memoria unor oameni din zonă, care l-au cunoscut și stimat pe ilustrul personaj, mai ales al celor din satul nașterii sale, din Pietriș (Cuejdi) - Mureș. Pentru că au existat unele controverse privind locul nașterii sale, afirmăm cu tărie că atât memoria colectivă, cât și izvoarele scrise stabilesc cu siguranță locul și data nașterii sale-Satul Pietriș (Cuejdi) - com. Deda, în ziua de Bobotează a anului 1893.
Dar Nicoară n-a fost un om înalt la stat și de seamă, numai în satul nașterii sale, ci peste tot unde l-au purtat pașii, ca elev și student, ca practicant în medicină, ca medic la Spitalul construit de el în Reghin, ca militar pe front. Pentru a încheia discuția privind locul nașterii ilustrului medic, mai pomenim o lucrare de specialitate a prof. Eugen Mera din Ibănești, care confirmă afirmațiile noastre, dar mai ales prima strofă din poezia autobiografică “Viața mea”
“Eu am răsărit grâu curat
În ogorul strămoșilor mei
Sub Scaunul Domnului înalt
M-au păscut zburdalnicii mei...”
Deci, strălucitul medic, Eugen Nicoară s-a născut la data de 6 ianuarie 1893, de Bobotează (după unii în ajunul Bobotezii), când tatăl său, Părintele Grigorie, umbla cu Crucea și Iordanul, pe frumoasa Vale a Pietrișului și a fost botezat la 18 ianuarie 1893, la Biserica Ortodoxă Română din Pietriș, fiind primul din cei 7 copii ai părintelui Grigorie Nicoară, originar din Râpa de Sus (Vătava) și a preotesei Elena, fiica cea mare a preotului Ioan Petra din Ibănești (rămasă orfană de mamă la vârsta de numai 12 ani).
Viitorul medic Eugen Virgil Nicoară a fost botezat în Biserica Ortodoxă Română din Pietriș, de către bunicul său, preotul Ioan Petra, paroh în Ibănești, și a avut nași de botez pe Mărioara Șandor (născută Grozav) și Georgiu Șandor din Cuejdi, mare proprietar de pământuri și păduri, și fiica lor și soțul ei dr. Manda Andrei din Bistrița.
Când preotul Grigorie Nicoară avea 3 copii a fost ales preot la Ibănești, cu condiția să construiască o biserică nouă prin anul 1898, când Eugen avea 5 anișori. Din Pietriș s-au mutat cu 20 de căruțe venite din Ibănești (se poate vedea că nu era prea sărac și fugea de sărăcie).
Eugen Nicoară a urmat cursurile primare și clasa a V-a la Gurghiu, iar apoi la Odorhei (jud. Harghita de astăzi). După Odorhei, Eugen împreună cu cei doi frați ai lui vor urma Liceul Evanghelic din Târgu-Mureș, unde românii intrau foarte greu. Între timp, în anul 1910, tatăl său, Grigorie Nicoară este numit protopop interimar al Reghinului.
În vara anului 1913, elevul Eugen Nicoară a dat examenul de maturitate. Dar soarta familiei a fost tristă, la 21 de ani și cu 6 frați minori ajunge orfan de tată, în timp ce era student la Universitatea din Budapesta. Intră în primul război mondial ca subofițer sanitar, dar cum scriu unii autori, Nicoară nu a intrat să “omoare oameni, ci să salveze vieți”.
Spațiul nostru fiind, desigur, limitat, mai arătăm că Eugen Nicoară (Genu) a fost tot timpul un elev și student strălucit, cum i-a plăcut să fie tot restul vieții, un om deosebit.
După moartea tristă a tatălui său, la vârsta de numai 48 de ani, Nicoară și-a ajutat frații să se realizeze în viață, primind și o bursă de la Biserica Ortodoxă Română, căreia i-a restituit Spitalul orășenesc din Reghin, construit prin strădania familiei lui, inaugurat în anul 1933.
Cea mai mare parte a vieții distinsului intelectual a fost legată de orașul Reghin și, desigur, de împrejurimile lui de unde veneau locuitorii zonei să-și aline durerile vieții.
Doctorul Eugen Nicoară este considerat de contemporanii săi mureșeni o somitate a medicinei locale și chiar naționale, un chirurg care a efectuat peste 53.000 de operații, pe aproape toate zonele corpului uman. Pentru că era singurul chirurg din zonă, în perioada interbelică, a făcut specializări la Viena, Berlin, Paris, în Elveția etc. Pentru cultura lui enciclopedică, dar și pentru a comunica cu pacienții, a vorbit toate limbile folosite în Ardeal (maghiara, săseasca, limba română, chiar și slovacă), dar și limbile de circulație internațională franceza, italiana, germana.
Dr. Nicoară a fost un mare umanist, pacienții lui au fost de toate naționalitățile, de toate religiile din Transilvania. Cu satisfacție observăm în însemnările lui testamentare nume de maghiari, sași, evrei care trebuiau să participe la slujba de înmormântare.
Renumitul dr. Nicoară a fost o prezență vie în întreaga activitate a Astrei Reghinene, atât ca președinte al Despărțământului Reghin, un număr însemnat de ani, cât și ca membru.
Pe lângă conferințele ținute în toate zonele Despărțământului (mai ales pe linie de sănătate, sau chiar de folclor etc.) a ridicat singur sau în colaborare, de la Toplița Română până la Crăiești și Milășel, de la Ibănești și Hodac până la Monor sau Pietriș și Deda, peste 100 de frumoase Monumente și Troițe ridicate în memoria Românilor căzuți la 1848-1849 sau în cele două războaie mondiale.
Dar Nicoară a onorat statutul lui de medic și fiu de preot și de bun român, ajutând financiar un număr enorm de construcții sau reparații de biserici românești, indiferent de confesiune.Nu putem să nu dăm câteva exemple: Catedrala Ortodoxă din Cluj (1929) = 10.000 lei; Biserica Unită din Maiorești = 200.000 lei.
În anul 1936, a donat Bisericii din Pietriș 3.000 lei; Ibănești Sat - Biserica Unită = 14.000lei; Biserica din Sântu = 12.000 lei; Biserica din Apalina = 14.000 lei; Biserica din Habic = 10.000 lei; Râpa de Jos = 6.000 lei; Biserica Unită din Suseni = 5.000 lei etc.
Din anul 1920 au fost consultați și tratați, în mod gratuit, un număr de peste 36.800 bolnavi.
Dintre aceștia, 90% au fost diagnosticați și tratați de dr. Eugen Nicoară și dr. Vasile Nicolescu.
Activitățile filantropice ale Marelui Om care a fost dr. Eugen Nicoară sunt prea multe pentru a putea fi toate enumerate. Nicoară a sprijinit tineri meseriași din zona Reghinului, Ibăneștiului, Deda, Vătava etc. pentru a-și desăvârși studii liceale sau universitare. Doctorul a avut mulți fini de botez și cununie.
Dar ceea ce mi se pare impresionant a fost faptul că la foametea din 1946, împreună cu soția sa, Maria Nicoară, a îngrijit 250 de copii (!!!) veniți din zonele calamitate de secetă.
Credem că și din acest motiv, prințul Dimitrie Sturdza a sponsorizat excelenta lucrare biografică a ilustrului ziarist Robert Mihai Matei, apărută în anul 2017.
O parte din cei care cunosc minunatele împliniri și binefaceri ale unei vieți dedicate binelui uman propun, cu tot respectul, ca Primăria și Consiliul Local de astăzi a comunei Deda să ia în discuție Acordarea titlului de “Cetățean de Onoare” post-mortem al satului nașterii sale, Pietriș, sau să fie montată o placă comemorativă pe Biserica unde a slujit tatăl său și unde i-a fost botezat fiul cel mare, Eugen, la 18 ianuarie 1893. Doctorul Nicoară a fost mai mult al Reghinului, al județului, al României, dar până la cinci ani a fost al minunatului sat al nașterii sale, al Pietrișului (Cuejdiului) com. Deda.
Merită să se închine în fața memoriei lui și locuitorii comunei Deda, unde a ridicat monumente la Deda, Filea și Pietriș, unde l-a avut pe iubitul său prieten, istoricul Vasile Netea, care de altfel, prin testament, trebuia să vorbească 15 minute la funeraliile prietenului său Eugen (Genu).
