Demult, pe plaiuri cu zăpezi celeste,
Stăteau bătrânii vremii la taifas,
La vetre-ncinse-n clipe de răgaz
Cu adumbriri de veri în bărbi și plete.
Prunci odihneau la sân de mir și lapte,
Cu furca-n brâu lin se torceau “porunci”,
Puneau Țara la cale mândre “frunci”
Din simple bojdeuci, nu din palate.
Biserici cu-agheazmă sfântă și povețe,
Ne așteptau cu har de sărbători,
Din cer cădeau fulgi-îngeri, sub ninsori
Vedeam pe Dumnezeu zâmbind pe fețe.
E Gerul Bobotezei... Sacră iarnă
Cu amintiri, troiene, sănii, vis,
Se-ntorc străbuni din timpuri, din abis,
Cu chipuri dalbe sfaturi să ne cearnă.
E Gerul Bobotezei sfânt și aspru,
Mângâietor balsam pe plai și răni,
Cu suflet sincer, cald, cu vin în căni,
Să-i ascultăm povața de Sihastru.
(Din volumul “Călătorul”, Ed. Vatra Veche, 2018)
