INTIMITATEA, FRICA ȘI... POTENȚIALUL NOSTRU

“Tragedia în viață este nu că nu ni s-au dat talente și posibilități de către Dumnezeu. Tragedia este că noi nu suntem activi. Noi nu folosim ceea ce Dumnezeu ne-a dat, NU împlinim potențialul nostru în viață. Puțini dintre noi devenim ceea ce Dumnezeu ne-a înzestrat să devenim. Și aceasta pentru că nu activăm ceea ce avem, cum Moise a folosit un toiag și a trecut Marea Roșie, cum David a folosit doar o praștie și l-a înfrânt pe Goliat, cum Tavita din Iope a folosit doar un ac și a cusut multe haine pentru săraci. NU există nicio scuză pentru nimeni și mai ales pentru creștin, spre a nu se dezvolta. Dumnezeu a dat fiecărei persoane o măsură de tărie, un talent anume sau un har deosebit. Este datoria noastră să-l dezvoltăm, să-l activăm spre cinstea și slava Lui”.

***

“Trăim într-o epocă în care relativismul moral, nesiguranța și frica de viitor își răspândesc efectele lor periculoase în cele patru colțuri ale planetei. Biserica, prin clerici, monahi și mireni, este chemată să se angajeze în serviciul de tămăduire și înzdrăvenire a omenirii grav afectată de anemie morală. Prin servire și preexistență, mănăstirile și parohiile pot ajuta pe mulți să-și regăsească demnitatea de oameni în omul-dumnezeu și măreția de fii în Fiul lui Dumnezeu. Totodată, Biserica, prin misionarism permanent, poate revigora societatea umană, infuzându-i un suflu de speranță și entuziasm dinamic pentru Dumnezeu”.

***

“Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine și astăzi ca să intre, nu în Ierusalimul pământesc, ci în intimitatea tainică a ființei noastre, pentru ca să stabilească acolo un tron, spre a face împărăția lui Dumnezeu o realitate în mine și în tine. Este bine și înțelept ca noi toți să ne deschidem Dulcelui Iisus, ca florile care se deschid la razele calde ale soarelui de primăvară și primesc, fericite, picătura proaspătă de rouă. Dacă ne deschidem inima către Hristos, Soarele dreptății, El o va mângâia cu raza Sa dătătoare de viață și cu roua Sa răcoritoare. Dacă-I permitem să intre în noi, El ne va da acea fericire care poartă în ea mireasma raiului”.

Dr. POP IRINEU BISTRIȚEANUL ( 2 iulie 1953 -), este un teolog și cărturar român, profesor universitar și scriitor bisericesc, care îndeplinește din 2011 misiunea de arhiepiscop de Alba Iulia, fiind membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A îndeplinit anterior misiunea de episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu numele de Bistrițeanul (1990-2011). S-a născut în loc. Băsești din Maramureșul istoric, unde a urmat școala elementară, după care au urmat cinci ani la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca. A urmat apoi satisfacerea stagiului militar TR. la “Vânători de munte” din Sfântu Gheorghe și patru ani de studii superioare la Institutul Teologic din Sibiu, pentru un an de zile, iar următorii trei ani la Institutul Teologic de grad Universitar din București, unde termină ca șef de promoție cu calificativul “excepțional”. La vârsta de 25 de ani, în anul 1978, a intrat în obștea Mănăstirii Sinaia, unde a fost hirotonit ieromonah. În toamna anului 1981, în urma unui examen riguros, a fost admis, pe primul loc, la cursurile de Doctorat din cadrul Institutului Teologic din Cetatea lui Bucur. Între anii 1985-1988, a beneficiat de o bursă de studii în America, la Institutul Teologic Presbiterian, statul New Jersey, unde s-a specializat în cadrul Eticii sociale. Revenit în țară, se întoarce la Mănăstirea Sinaia unde și-a reluat misiune sacerdotală și cea de muzeograf, timp în care își finalizează și lucrarea de doctorat. În anul 1989, a fost numit preot slujitor la Catedrala Patriarhală, primind și rangul de arhimandrit, după care a fost numit în funcția de superior al Așezămintelor ortodoxe de la Ierusalim și Iordan. Spre sfârșitul anului, se întoarce în țară, își susține teza de doctorat cu tema “Chipul lui Hristos în viața morală a creștinului” și obține media 9,77, fiind declarat “Doctor în teologie”. În 2 noiembrie 1990 este instalat la Catedrala Ortodoxă din Cluj Napoca, ca episcop vicar, primind numele de Bistrițeanul. Aici devine profesor la seminarul teologic Ortodox și la facultatea de Drept a Universității creștine “Dimitrie Cantemir”, unde predă cursuri de Filosofia religiilor. Anul 1999 îi aduce și înalta distincție de “Cetățean de Onoare” al urbei clujene, condusă de patriotul creștin Dr. Funar Gheorghe. Din data de 19 mai 2011, îl găsim în misiunea de Arhiepiscop de Alba Iulia. Este un cărturar erudit, cu nenumărate opere, cu caracter social, moral, religios și cultural.

Autor de citate:

- “Iubirea este un toiag în mâna omului, cheia de aur care este în stare să deschidă poarta de aur a cerului”.

- “Clipa poate răscumpăra timpul pierdut, când se restabilește în ea comuniunea cu Dumnezeu sau poate pierde un timp bun de o viață întreagă, când în ea se săvârșește, prin păcat, ruperea comuniunii cu Dumnezeu”.

- “Viața este un dar sacru făcut nouă de Dumnezeu, un dar pe care Dumnezeu ni-L poate cere înapoi oricând”.

- “Vocația de creștini, de copii ai lui Dumnezeu, este cea care ne dă lumina și pacea lumii pe care lumea nu ne-o poate da”.

Lasă un comentariu