Parlamentul României a adoptat inițiativa legislativă a președintelui PMP, Eugen Tomac, prin care se realizează atât o reparație morală, cât și una pecuniară față de membrii grupului Ilașcu. În sensul noilor reglementări, a fost modificat și completat Decretul-lege privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Un moment de grea cumpănă pentru libertate și democrație l-a reprezentat data de 9 decembrie 1993, când un tribunal ilegitim al regimului separatist de la Tiraspol, nerecunoscut pe plan internațional, a acuzat pe nedrept și a condamnat, fără drept de apel, un grup de patrioți din Republica Moldova - Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa și Alexandru Leșco, cunoscut sub numele de grupul Ilașcu.
Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa au primit câte 15 ani de închisoare, iar Alexandru Leșco a primit 12 ani de închisoare. Ulterior, pedeapsa lui Ilie Ilașcu a fost comutată în închisoare, iar în urma presiunilor comunității internaționale, a fost eliberat în anul 2001, după nouă ani de detenție. În anul 2004, a fost pus în libertate și Alexandru Leșco, la expirarea termenului de detenție. În același an, după ce fusese sesizată de Ilie Ilașcu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova și Federația Rusă și a cerut punerea în libertate a ultimilor doi membri ai grupului. Cu toate acestea, Tudor Petrov-Popa și Andrei Ivanțoc au fost eliberați abia în anul 2007, de asemenea, la expirarea termenului de detenție.
În perioada de detenție politică, grupul Ilașcu a avut de înfruntat condițiile grele din închisoare, izolarea, tortura și înfometarea fiind uneltele utilizate pentru distrugerea lor fizică și psihică.
Încă din acel moment, prin Apelul din 9 decembrie 1993 al Senatului României, către Senatul Statelor Unite ale Americii, România se adresa SUA cu rugămintea de a nu se permite din nou instaurarea totalitarismului imperial, a arbitrariului, a fărădelegii și a terorismului instituționalizat în Estul Europei.
Grupul Ilașcu a devenit cunoscut atât societății românești, cât și celei europene și internaționale, pentru continuarea luptei anticomuniste și promovarea valorilor și principiilor democratice.
Se poate afirma că România are o pleiadă de eroi de-a lungul istoriei sale, iar alături de eroii din timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial, cei ai revoltei de la Brașov sau ai Revoluției din decembrie, se înscriu la loc de cinste și eroii care s-au luptat pentru libertate și democrație cu ultimul bastion al comunismului din Transnistria, cu rămășițele agresive ale bolșevismului sovietic.
Adevărul istoric cu privire la faptele și evenimentele în care s-a implicat grupul Ilașcu este deja consacrat, fiind reliefat de documente ale autorităților din România și Statele Unite ale Americii, ale instituțiilor Uniunii Europene, ale Consiliului Europei etc.
… România, însă, încă nu a reușit până acum să-și exprime gratitudinea față de acești cetățeni români.
