* Trecut... “Mă odihnesc pe trecutul meu ca pe o pajiște înaltă, pe care n-o va zgudui nici un cutremur. Pot vedea în infinit orizontul zilelor de ieri. Zarea viitorului se face tot mai strâmtă, pământul viitorului cască prăpăstii. Totul e trecut. Prezent și viitor nu există. Prezentul ține o secundă. Ești sigur, măcar, de secunda viitorului?”.
Victor Eftimiu (1889-1972) scriitor și dramaturg
***
* Prezent... “Prezentul nu este o clipă izolată, ci îmbrățișează toate epocile care l-au precedat, fiind un prezent durabil, capabil de a rezista fugii timpului. Aceasta este posibil numai dacă trecutul este încorporat vieții și activității de azi, căci în definitiv, cât de înspăimântător de monotonă, săracă și stearpă ar fi arta, limba, religia, viața noastră, dacă ne-am găsi reduși numai la simplele resurse ale prezentului, fără sprijinul trecutului”.
Dimitrie Gusti (1888-1955), sociolog, filosof, estetician
***
* Viitor... “Trebuie să privim spre viitor, nici vorbă, dar nu blestemând trecutul, ci purtându-l cu noi, înainte”.
Constantin Noica (1909-1987) - filosof
P.S. După așa-zisa revoluție din 1989, prințul Paul, într-o emisiune televizată a fost întrebat: “Ce ați face, majestatea voastră, acum, dacă ați fi președintele României?” Acesta a răspuns astfel: “Două lucruri: În primul rând aș șterge cu buretele tot răul trecutului nediscutându-l, și întorcându-l pe toate fețele, certându-ne pe el, și aș începe lupta reconstrucției adevărate; În al doilea rând aș lumina toată România, fiindcă ea este în întuneric și la propriu și la figurat”. Din păcate, frați români, am adus lumină materială în case, pe străzi, dar... lumina cu adevărat, lumina speranței, lumina împlinirilor se mai lasă așteptată pentru majoritatea compatrioților. Doar o parte din români se pot bucura de o lumină care de multe ori îi orbește, fiindcă, cred ei, soarele le aparține numai și numai lor. Ne certăm ca la ușa cortului pe trecutul răposatului, fără să-i dăm ceea ce este al lui; noi tot zicem că răposatul ne-a luat una și alta, dar noi astăzi cu ce suntem mai buni ca el? Zilele acestea am străbătut o parte din Ardeal, Moldova, Muntenia și Oltenia... te minunezi când vezi barajul de 116 m. de la Bicaz, imensul Vidrariu, fabrici, uzine (dezafectate), drumuri prin munți, căi ferate, stațiuni, orașe, cartiere, școli și facultăți care toate aparțin trecutului pe care noi îl persiflăm și neglijăm. Astăzi vedem o Românie în ruine: fabrici, uzine, câmpuri bălărite, școli, drumuri cârpite, stațiuni părăsite, oameni obosiți, plictisiți, deznădăjduiți, profesori, medici, preoți, militari, pensionați, nu cu o grijă spre reconstrucția viitorului, ci cu o trăire decentă a prezentului. Nu avea dreptate fiul răposatului ucis de noi în ziua când s-a născut Hristos? - “Voi, nu puteți nici să tencuiți ce a făcut tatăl meu” și... gura păcătosului adevăr grăiește.
În anii trecuți, la o emisiune TV, erau mai mulți deștepți, care-și etalau inteligența pe tema trecutului. Absolut toți blamau și iarăși blamau trecutul și pe ai lui conducători. Era și un licean de 17 ani, de la care se aștepta să dea lovitura de grație trecutului odios și conducătorului iubit. Ce spune însă acesta? “Eu locuiesc, cu părinții mei și un frate, într-un apartament cu trei camere, primit de tata de la fabrica unde lucra. Aveam mașină. Înainte mergeam la mare și la munte cu toată familia în fiecare an. Fratele meu a terminat politehnica și nu se poate angaja nicăieri, tatăl meu este șomer, iar mama casnică, iar eu la liceu nu mai am ce aveam înainte. Viața noastră s-a schimbat în rău”. Au rămas fără replică cu toții, cum și noi azi suntem fără replică la clipa... prezentului. Nu sunt un nostalgic al trecutului, dar sunt realist; o mică parte din nababii țării, care s-au îmbogățit hoțește peste noapte, mă pot contrazice, fiindcă majoritatea care azi trăim mai altfel decât în trecut - vedem adevărata față a trecutului, prezentului și... viitorului. “O, Zeus Ianus!”
P.S. Nicolae Filimon (1819-1865), prozator, autor de nuvele romantice și realist-satirice, primul critic muzical român: “Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se organiza decât a da frânele guvernului pe mâinile parveniților...”
