Parcurgem o perioadă ceva mai ciudată pentru noi, datorită unor restricții impuse, cât și faptului că suntem nevoiți să ne adaptăm obiceiurile la noile condiții. Dar anumite năravuri umane se pare că nu pot fi stârpite nici măcar de pandemia Covid-19. Iată o întâmplare petrecută în zilele trecute, la frizeria de la parterul blocului nr.11 de pe Bulevardul 1848. Un pensionar, cu părul mai lung crescut, își încearcă norocul, să fie tuns la acea frizerie. La locul cu pricina, o frizeriță muncea de zor la capul unui client. Cealaltă se relaxa pe un scaun, la intrare în incintă, și trăgea de zor dintr-o țigară. Frizerița muncitoare își întreabă colega dacă e disponibilă să primească un client, dar ea refuză, pe motiv că are programat pe cineva care trebuie să sosească în câteva minute. Drept urmare, frizerița muncitoare îi spune pensionarului să aștepte afară, puțin, până când își va termina treaba de pe capul clientului, în lucru. Pensionarul se conformează și așteaptă. După aproximativ o jumătate de oră mai apare un tip, ceva mai tânăr, care, după ce se fâțâie de colo-colo, nerăbdător, se proțăpește în fața ușii. Frizerița muncitoare tocmai își terminase lucrul pe capul clientului, iese afară și îl invită pe individ înăuntru. Colega ei, între timp, a devenit și ea muncitoare, fiindcă îi venise clientul programat la tuns. Pensionarul, simțindu-se neglijat, se apropie și se oprește în pragul ușii deschise, apoi întreabă:
- După cum v-am spus anterior, am venit să mă tundeți, nu să fac figurație la intrare, dar nici să v-o păzesc. Fiind vorba de tuns, am venit înaintea dânsului și ar fi trebuit să mă invitați pe mine înăuntru.
Frizerița muncitoare, vădit stânjenită, răspunde cu o voce mieroasă:
- Vă rog să mă scuzați, nu v-am văzut. Am crezut că ați plecat.
- Sigur că nu m-ați văzut. Nu aveați cum să mă vedeți, fiindcă sunt transparent. Chiar dacă am stat în fața ușii, nu m-ați văzut din acest motiv.
Frizerița muncitoare, vizibil jenată, îi cere noului sosit să aștepte, fiindcă pensionarul a sosit mai întâi. Tipul, vădit nemulțumit, îi răspunde că se grăbește, dar că a și fost programat anterior, pentru acea oră. A mințit, deoarece nu era vreo cunoștință a frizerițelor, iar acestea n-au verificat dacă este sau nu trecut în caietul de programări pentru tuns. Cu toate acestea, frizerița muncitoare îi cere pensionarului să mai aștepte, fiindcă îi dă prioritate celuilalt. Pensionarul răspunde că și timpul său este la fel de prețios ca și al oricărui altuia, dar nu mai este dispus să și-l piardă în fața frizeriei. În mod sigur, a plecat de acolo cu o impresie deplorabilă și nu va mai călca pragul acelei frizerii, câte zile va mai avea de trăit.
