Azi s-a întâmplat, nu ieri.
Mâine poate fi un azi
Trăit deja!
Tu, nelimitatul fără zile,
Ai surâs în palma mea,
Încovoiată-n rugăciune!
Linii fără capăt, întrerupte...
De-anotimpuri și răzlețe amintiri
Se-mbrățișează-n palma Ta
Întinsă... prin furtună
Înspre mine!
Chip căzut, desfigurat, rănit,
Îngăduit
Azi, nu ieri, nici mâine...
Timpul spart de-o picătură,
Sângerândă la rândul ei...,
În mii de bucățele,
Ca de sfințită prescură,
Se prelinge-n mâna mea!
Îi simt zborul,
Limita și infinitul,
Simt trecerea-mi nestăvilită!
S-a întâmplat azi, nu ieri, nici...
De-a adormit surâsul tău
În palma mea,
Încovoiată-n rugăciune!
Umezita Picătură,
Sângerândă,
Prescura Sfântă
Picurata-n lume,
Azi, nu ieri, nici mâine...
Din palma Ta!
