Zece din cele 75 de cojoace românești, săsești și maghiare, aflate în patrimoniul Muzeului Etnografic “Anton Badea”' din Reghin, vor fi restaurate cu ajutorul unui cojocar tradițional de pe Valea Mureșului Superior, iar după restaurare vor face obiectul unei expoziții.
“Avem o colecție de port tradițional care cuprinde 75 de cojoace, dintre care 48 sunt românești, 25 sunt săsești și două sunt maghiare. O parte din ele necesită restaurare și avem o echipă din care face parte și un meșter popular cojocar care ne ajută să le readucem aproape de starea lor inițială și să le cuprindem și pe acestea în viitoarea expoziție. Zece cojoace au pornit pe un drum nou, al restaurării, spre o echipă care le va reda frumusețea, în ton cu autenticitatea lor”, a declarat managerul Muzeului Etnografic “Anton Badea” din Reghin, Roxana Man.
Reprezentanții Muzeului Etnografic din Reghin au precizat că meșteșugul cojocăritului a fost unul dintre cele mai răspândite meșteșuguri specializate în prelucrarea pieilor de oaie și s-a dezvoltat, în general, în zonele muntoase.
“Aici, condițiile de mediu, relieful, dar și cele economice au favorizat dezvoltarea unor ocupații mixte pastoral-forestiere sau pastoral - agricole, în care erau valorificate produsele animaliere (lâna/blana, pieile animalelor). Produsele cojocăritului sunt pieptarele deschise
în față, care s-au purtat în Bucovina, Maramureș, Banat, Transilvania; pieptarele înfundate într-o parte, întâlnite în Munții Apuseni, Bran, Vâlcea, Transilvania; cojoacele lungi fără mâneci, cojoacele cu mâneci. Ca element de port tradițional, cojocul a evoluat odată cu costumul popular, influențat de ocupații și modul de viață.
Pe lângă rolul de a asigura căldura corpului în anotimpul rece, el reprezintă și o creație a artei populare, prin prezența unei ornamentici bogate. Astfel, diferențierile impuse de varietatea ocupațiilor, a factorului etnic și cultural, a mediului geografic și istoric, au conturat un mod de viață specific care s-a reflectat și în artă”, precizează reprezentanții instituției. Muzeografii reghineni susțin că o trăsătură definitorie a artei populare o constituie profunda simbolistică, având rădăcini în cultura autohtonă. “Prin compoziție, motive, figuri geometrice, reprezentări cu caracter simbolic, generalizări sau stilizări, dispuse alternativ, simetric sau repetitiv pe cojoace și pe costumul popular, în general, este realizat câmpul ornamental și întreaga gamă a elementelor decorative”, subliniază muzeografii.
Muzeul Etnografic “Anton Badea” din Reghin este recunoscut pentru numeroasele porturi populare românești, maghiare, săsești și țigănești, pe care le deține, care fac obiectul unei ample expoziții permanente, pe anotimpuri, dar se remarcă și printr-o serie de obiecte vestimentare populare intrate în categoria “Tezaur”.
Între obiectele de tezaur, care compun porturile populare românești, se regăsesc numeroase cămăși populare, pieptare cu cănaci, ii cu ciupag negru și roșu, învelitori sau ștergare de cap, catrințe cu trup vânăt, brâuri femeiești și bărbătești, cămăși cu cept și multe altele.
Obiectele de tezaur provin de pe Valea Mureșului Superior, de pe Valea Gurghiului și din Câmpia Transilvaniei, în special din localitățile Săcalu de Pădure, Logig, Lunca și Lueriu, iar unele datează de la începutul anilor 1900. (sursa și foto - agerpres.ro)
