Motto: Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele”.
Înțelepciunea lui Solomon - cap. 3, vers. 1
Pe data de 27 octombrie, Biserica Ortodoxă a sărbătorit pe Sfântul Dimitrie (Dumitru) cel nou, sau Basarabov. Acesta s-a născut în veacul al XIII-lea, într-o familie de țărani săraci din satul Basarabov, în sudul Dunării, aparținând în vremea aceea de regatul Bulgariei. Din fragedă pruncie a dus o luptă acerbă pentru o viață virtuoasă și plăcută lui Dumnezeu și oamenilor. Fiind sărac din familie, el păștea vitele acelui sat, ducând o viață singuratică de rugăciune, înfrânare, milostenie. Într-una din zile, când era cu vitele pe imaș, a călcat fără voia lui un cuib unde se aflau trei puișori, pe care i-a strivit. Supărat, s-a hotărât ca timp de trei ani de zile, fie iarnă, fie vară, să umble desculț, considerând fapta sa asemenea unei crime. Cu timpul, văzând că viața aceasta este o “deșertăciune a deșertăciunilor” (Ecclesiast 1, 2), se retrage în pustie, unde era o mică mănăstire. Cuviosul a primit “schima monahală” (stadiu sau treaptă a călugăriei), și a început a trăi în scurt timp o viață aspră și plină de nevoințe, în post aspru și metanii, rugăciuni neîncetate și cu adâncă smerenie.
Simțindu-și dinainte sfârșitul, s-a ascuns neștiut de nimeni, între două pietre mari, pe marginea râului Lom, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Venind odată apele mari, au dus trupul Cuviosului într-un prundiș, unde nu știa nimeni de el. În acea perioadă, s-a aflat acolo un om care avea o copilă bolnavă, căreia i s-a arătat în vis Cuviosul Dimitrie, spunându-i: “De mă vor scoate părinții tăi din apă -arătându-i și locul - eu te voi tămădui pe tine!” În felul acesta s-a găsit trupul neputrezit și întreg, care a fost dus în satul lui, Basarabov. Aici veneau foarte mulți oameni și se rugau, și mulți dintre ei primeau ascultare rugăciunilor lor, și tămăduire bolnavilor.
Auzind despre moaștele Cuviosului, domnul Valahiei, a dorit să le aducă, cu cinste, în Țara Românească, dar nu au reușit de niciun fel, numai după ce au ridicat o frumoasă biserică în Basarabov, în locul unde erau sfintele moaște. Între anii 1769-1774, în timpul războiului ruso-turc, un general, anume Petru Salticov, din partea armatei rusești, a cucerit Basarabovul, și auzind minunile ce se întâmplă aici, a dorit să ducă Sfinte Moaște în Rusia. Un oarecare român, Dimitrie Hagi, foarte credincios, a oferit o sumă mare de bani ofițerului rus, care a renunțat la gândul de a le mai duce
în țara sa. În anul 1773, moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, au fost aduse la Mitropolia din București, fiind primite cu evlavie de Mitropolitul Grigorie și o mare mulțime de oameni. Imediat, Bunul Dumnezeu, parcă, ca o recompensă adusă poporului, a făcut să înceteze războiul și boala ciumei a fost înfrântă. În felul acesta, Cuviosul Dimitrie Basarabov, a devenit patronul spiritual al “Cetății lui Bucur” (București), unde, an de an, pe 27 octombrie se închină la racla cu moaștele lui, zeci de mii de oameni, indiferent de condițiile meteo, încurajați fiind de speranța că Bunul Dumnezeu și sfinții Săi, îi va ajuta să treacă orice obstacole.
Să privim, ca atare, la sfinții noștri, cum s-au nevoit în viața lor, și parcă ne-ar spune: “Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Mt. 6, 33).
