- Interlocutor: Marius DUDILĂ, City Manager la Primăria orașului Luduș -
Gradul de civilizație al unui popor se măsoară după felul în care își tratează animalele (Mahatma Gandhi)
- Cum s-a decis înființarea unui adăpost pentru câini fără stăpân la Luduș?
- Prima dată am discutat în anul 2016, când am început colaborarea cu Primăria Luduș. Era o problemă destul de mare cu câinii de pe străzi și am căutat variante pentru a-i ține. Am început apoi să ne documentăm. Patru ani a durat întreaga procedură, mai mult din cauza bugetului, dar și a legislației. Sperăm să reușim să îi dăm spre adopție. Scopul este să îi dăm spre adopție. În limita a 30% din capacitate, se pot încheia și adopții la distanță.
- Cum v-ați propus să îi promovați?
- Promovarea o facem deocamdată pe Facebook. Ne propunem să lansăm și o platformă online, un site de adopții. Trebuie să promovăm și dincolo de zona noastră.
- În ajunul Crăciunului au fost adoptați toți cei 13 câini aflați în adăpost. Acum, în doar câteva zile de la începerea noului an și reluarea activității, s-au adunat iar 12 câini, ce ocupă aproape jumătate din capacitatea adăpostului. Ce se întâmplă în situația în care nu vor fi adoptați?
- În momentul de față nu putem vorbi despre eutanasiere. Deși legea ne permite, scopul adăpostului nu este eutanasierea câinilor, ci adăpostirea lor. Din păcate, în prezent, adăpostul este limitat la maximum 32 de locuri. Atâta timp cât acest număr nu va fi depășit, câinii vor rămâne în adăpost și vor fi îngrijiți până la adopție. Nu riscă să fie eutanasiați. Între timp vom face și campanii de adopție în speranța că nu vom atinge limita maximă niciodată. Vor urma și niște campanii de prevenție, în parteneriat cu o asociație pentru protecția animalelor. Dar mai multe informații despre acest lucru vă vom da după ce se concretizează parteneriatul.
- Cine vă susține?
- Ne bucurăm de susținere din partea dlui primar, care a sesizat existența problemei și așa a apărut soluția. Momentan nu ne bucurăm de sprijin din partea mediului privat. Nu colaborăm cu niciun ONG. Căutăm astfel de colaborări.
- Dificultăți întâmpinate?
- Bugetul, în primul rând. A fost cea mai mare problemă. Apoi legislația pentru că e foarte stufoasă și greu de acoperit toate aspectele menționate. A fost necesar să capacităm totul pentru a obține avizele.
- Finanțarea din ce fonduri a fost/este asigurată?
- Din bugetul local. În prima etapă, construirea adăpostului (proiectare și execuție) a costat 67.203,64 de lei, fără TVA, la care s-au adăugat 3.300 de lei studiul de impact asupra mediului și dirigenția de șantier. A doua etapă a presupus amplasarea unui container metalic, unde se va amenaja vestiar și baie pentru personal, o sală de tratament, baie și chirurgie pentru câini. Încă nu sunt dotate, dar urmează. Avem contract încheiat cu un medic veterinar, dr. Cocioarvă, care se va ocupa de tratarea câinilor din adăpost. Este alocat anual un buget pentru hrană, medicamente, dezinfecția adăpostului.
- Ce capacitate are adăpostul?
- Sunt opt boxe construite, în fiecare dintre ele pot sta câte patru câini.
- Cum funcționează adăpostul?
- Baza legală de funcționare este OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân și Legea 258/2015. Câinii sunt prinși prin serviciul DITZV, director Liviu POPA. În mod normal, la intrarea în adăpost, câinii vor fi sterilizați. La intrarea în adăpost, medicul veterinar verifică dacă au cip, iar proprietarul va fi anunțat să vină să îl ridice, cu plata unei amenzi. Situația în care s-a ajuns în prezent este, o parte, și din cauza celor care își lasă liberi câinii, nu îi sterilizează.
“DOAR PRIN STERILIZARE PUTEM STOPA ACESTE SUFERINȚE, ACESTE STRIGĂTE!”
Un strigăt disperat din partea unei persoane pentru 13 suflete. Zi de zi văd în mediul virtual zeci, sute de căței abandonați, maltrați... la acest strigăt m-am oprit, m-am implicat, am conversat, ne-am făcut prietene. 13 suflete închise într-un adăpost, crezând că aceasta e normalitatea... Aceste suflete nici nu știau că aveau doar zile de trăit, că urma Crăciunul, familie, cadouri, bucurie, miracole.
,,Ne găsim prieteni adevărați printre câini! Ei ne iubesc fără să ne ceară nimic împrumut”. Prin intermediul lor mi-am găsit prieteni adevărați, iar acești câini și-au găsit prietenul pentru o viață! În viață trebuie să pornești în direcția în care crezi. “Crede și se va împlini”. Acel drum în care ai un scop, un scop fără a primi ceva în schimb, un scop pentru un suflet, un suflet care prin ochii lui strigă după ajutor. ...și am reușit când alții se bucurau de bradul împodobit, trei necunoscute ne bucuram pentru reușită... pentru 13 suflete care au fost scoase dintre gratii... cărora li s-a oferit o șansă din partea unor persone care au ales ca în acest an să aibă un altfel de Crăciun - împlinirea sufletească merită toți cozonacii de Crăciun. Sper ca pe viitor oameni să înțeleagă că vorbim de suflete nevinovate... ei nu au cerut viață, ei s-au născut. Doar prin sterilizare putem stopa aceste suferințe, aceste strigăte.
Nu există un psihiatru mai bun decât un câine. Într-o lume ,,isterică”, fiecare om are nevoie de asemenea ședinte. Ei ne învață iubirea necondiționată. Acest miracol sper că în viitor va fi un exemplu, iar oamenii vor înțelege că doar cu implicare putem ajuta!
ANNA ZSUZSANNA KIS
“ADĂPOSTURILE PUBLICE DE CÂINI FĂRĂ STĂPÂN AR TREBUI SĂ FIE NIȘTE LOCURI DE TRANZIȚIE, PÂNĂ LA ADOPȚIE”
Problema câinilor fără stăpân din România este gestionată într-un mod ce va genera, pe bandă rulantă, câini pe străzi, viitoare capturi pentru hingheri, ce vor ajunge prizonieri, fără nicio vină, în «închisori»-Adăposturi de câini fără stăpâni.
Această metodă va menține divizată populația în două tabere: iubitori de animale, care asistă, de multe ori, neputincioși la capturarea unor ființe a căror singură vină e că s-au născut, și persoane care doresc doar dispariția cainilor de pe străzi, fără a le interesa unde ajung câinii și ce se va întâmpla cu ei, precum și că aceasta nu este o modalitate eficientă de cheltuire a banului public.
Nu consider că locul unui câine e pe stradă. Însă ridicarea unor câini din locuri în care, mâine, vor veni alți câini și aruncarea lor în niște Adăposturi, unde își așteaptă moartea, nu a dus și nu va duce la dispariția câinilor de pe străzi. După zeci de ani, în România e plin de câini abandonați pe străzi, la periferiile localităților, pe câmpuri, în păduri etc. Câtă vreme autoritățile locale nu vor efectua un recensământ al câinilor din gospodăriile oamenilor (câinii de pe străzi provin din aceste gospodării), nu se vor implica în parteneriate cu ONG-uri din domeniul protecției animalelor, pentru organizarea de campanii de sterilizare a câinilor fără pedigree și certificat de proveniență, adică a câinilor fără drept de montă, din gospodăriile oamenilor, precum și în educarea populației în acest sens; nu vor aplica sancțiuni celor care nu își sterilizează câinii, precum și celor care îi abandonează; câinii nu vor dispărea de pe străzi. A proceda în acest fel este, de fapt, a aplica dispozițiile legale obligatorii, prevazute în legislația de protecție a animalelor, în vigoare, în România.
În opinia mea, Adăposturile publice de câini fără stăpân ar trebui să fie niște locuri de tranziție, până la adopție, nu niște închisori, în care câinii să aștepte trecerea unui număr de zile pentru a fi condamnați la moarte, așa cum o lege inumană permite, dar, nota bene, NU OBLIGĂ!
Apreciez, totodată, că angajații acestor adăposturi ar trebui să fie selectați doar din rândul iubitorilor de animale. Doar așa va exista o implicare activă a acestora și a celor care îi manageriază în găsirea unor soluții umane pentru acești câini, prin parteneriate cu ONG-uri de protecție a animalelor, care să îi promoveze pentru adopție și la nivel internațional, pentru că, din păcate, în România, câinii care nu au caracteristicile unor rase se adoptă foarte greu, deoarece, pentru foarte mulți dintre români, iubirea față de animale se manifestă doar la nivel estetic și de accesorizare cu poșeta sau cu mașina.
Totodată, ar trebui să existe o transparență totală în gestionarea câinilor fără stăpân de către autoritățile locale și o deschidere la sugestiile și implicarea iubitorilor de animale, din acele localități, în acțiuni de voluntariat.
Sunt mulți iubitori de animale care nu fac parte din niciun ONG de protecție a animalelor și care salvează animale, inclusiv câini din adăposturi publice, și le găsesc adoptatori responsabili. E foarte greu, dar nu imposibil.
Personal m-am implicat în salvarea multor câini de pe domeniul public și din ecarisaje. Am doi câini adoptați, unul salvat în momentul în care era ridicat de hingheri de pe stradă și urma să ajungă în ecarisaj Turda și unul pe care l-am salvat împreună cu cei 6 frați ai lui (cărora le-am găsit adoptatori responsabili), în luna noiembrie 2019, când era doar un pui de 6 saptamani, din ecarisaj Luduș. Când spun ecarisaje, mă refer la niște locuri ce nu ar trebui să existe într-o societate de secol XXI, lagăre de exterminare a câinilor, ce sunt o rușine pentru specia umană, în general, și pentru România, în special. Din fericire, ecarisaj Luduș, de unde am scos și alți câini, care au ajuns în adoptii responsabile, s-a închis. S-a deschis un alt Adăpost, ce se vrea a fi unul la standarde europene. E bine că s-a deschis, însă dacă activitatea sa se va rezuma la adunarea câinilor până la umplerea Adăpostului și apoi la eutanasiere (termen pe care legea îl folosește greșit, având în vedere definiția dată acestui cuvânt de către DEX), rezultatele vor fi aceleași, adică vor exista câini pe străzi.
Am aflat de existența noului Adăpost din mediul virtual, respectiv de pe rețeaua de socializare Facebook, unde apărea o poză cu un câine în adăpost, lipit de gard, vizibil traumatizat. Nu am putut rămâne indiferentă. Din dorința de a ajuta ca acei câini să iasă din Adăpost și să ajungă în familii responsabile, acolo unde este locul fiecărui câine, pentru a oferi un exemplu atât autorităților locale, cât și locuitorilor orașului, că se poate și așa, m-am implicat activ în salvarea acestor câini. Mi-am dorit ca cei 13 câini, care au și ocupat jumatate din capacitatea Adăpostului public, imediat după deschiderea lui, să iasă de acolo până la Crăciun. Demersului meu, inițiat pe o rețea de socializare, i s-au alăturat doi oameni pe care nu îi cunoșteam, iar apoi un al treilea, tot necunoscut, și împreună am reușit. În acțiunea noastră am implicat apoi și alți oameni. Pentru că, atunci când oamenii se unesc, pot face minuni! Le mulțumesc tuturor în numele câinilor!
Din păcate, au existat și voci care, fără nicio implicare în această acțiune sau în monitorizarea activității Adăpostului, au pus orgoliul personal mai presus de interesul imediat al acestor câini, care au vorbit ca niște atotștiutori și care au catalogat acțiunea noastră ca fiind rezultatul norocului. E foarte mare lucru să știi să taci, dacă nu ai nimic bun de zis. Fiecare pornește din el însuși și fiecare își canalizează energia pentru a blama sau ajuta. E vorba de liberul arbitru. Am ales să fim în cea de a doua tabără.
Adăpostul este la începutul activității sale. Așteptăm o activitate transparentă a acestuia, cu aplicarea legii în ceea ce privește condițiile de deținere a cainilor, dar și cu empatia față de aceste ființe minunate, cu încurajarea populației în a adopta, prin promovarea câinilor pentru adoptii, prin predarea acestora către adoptatori, cipați, vaccinați și sterilizați, potrivit prevederilor legale obligatorii.
Așteptăm o implicare a ONG-urilor de protecție a animalelor, prin demersuri concrete de monitorizare a activității Adăpostului, prin participarea efectivă la activitățile desfășurate de acesta, așa cum legea le permite să o facă și prin parteneriate care să ofere acestor câini șansa de a a fi adoptați.
Sperăm ca locuitorii orașului să se implice prin acțiuni de voluntariat și, mai ales, să adopte câinii din Adăpost. Pentru că «într-o lume perfectă, orice câine are o casă și orice casă are un câine!»
LUMINIȚA-VALERIA RĂCHITĂ
“ÎNAINTE DE A UCIDE ANIMALELE, TREBUIE SĂ FIE PROACTIVI, SĂ NU AȘTEPTE ULTIMA CLIPĂ”
Adăpostul este frumos amenajat, oferind condiții bune câinilor, mai puțin cuștile, care lipsesc din unele boxe.
Noi nu am avut o experiență prea plăcută. Ne-am confruntat cu o situație ciudată, a evadării câinelui în ziua adopției, completată cu situația medicală neclară, lipsită de fundament. De asemenea, am primit-o fără vaccinuri și nesterilizată. Nici vârsta estimată nu a fost apropiată de realitate. Am apreciat disponibilitatea celor din Adapost, în Ajun de Crăciun, și faptul că au căutat-o și au prins-o, în cele din urmă.
Recomand administratorilor să discute și să coopereze mai mult cu societatea civilă și cu oamenii simpli, ca noi, care au vrut să facă bine. Înainte de a ucide animalele trebuie să fie proactivi, să nu aștepte ultima clipă. În ceea ce privește condițiile medicale, ar trebui să fie transparență atunci când câinii merg în adopție.
OANA CADAR
Galerie foto: https://www.cuvantul-liber.ro//uploads/pdf/Adapost.pdf
