CARDINAL IN PECTORE, PRIMUL PURPURAT AL NAȚIUNII ROMÂNE, IULIU HOSSU (PARTEA A 2-A)

Activitatea în învățământ

În 12 noiembrie 1931, a deschis solemn, la Cluj, cursurile Academiei Teologice mutate de la Gherla. În anul 1936, a cumpărat „Palatul Farmaciștilor" din Cluj-Napoca, Calea Moților nr. 22, azi 24, viitorul internat de băieți. În anul 1936, s-a înființat Școala Primară „Maica Domnului" din Cluj. Între 1940-1944, a fost singura școală primară din Cluj cu predarea în limba română. În anul 1936, s-a deschis Grădinița de copii „Maica Domnului" din Cluj. În anul 1945, a fost înființat Gimnaziul „Maica Domnului" din Jucul de Jos. În 29 octombrie 1945, a inaugurat festiv cursurile Liceului confesional de băieți „Inochentie Micu Clain" din Cluj. În anul 1946, s-a deschis, la Cluj, Liceul confesional de fete „Maica Domnului".

Relațiile cu Roma

În anul 1936, a fost numit de Sfântul Scaun „asistent al tronului pontifical", „conte roman" și „prelat domestic". În martie 1969, Giuseppe Cheli, trimisul special al Papei Paul VI, i-a adus vestea că a fost promovat cardinal in pectore (numirea nefiind făcută publică decât după decesul cardinalului) al Bisericii catolice, primul purpurat al națiunii române. La 5 martie 1973, Papa Paul VI a făcut public numele cardinalului, episcopul român unit de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu.

Activitatea națională

În 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a vorbit Adunării și a citit „Rezoluțiunea Unirii". În 3 decembrie 1918, delegația formată din episcopul Iuliu Hossu, Miron Cristea, episcopul ortodox al Caransebeșului, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș a prezentat, la București, regelui Ferdinand I și guvernului României, hotărârea de unire a Transilvaniei cu Regatul României.

În calitate de senator de drept, a participat și a luat cuvântul în toate problemele care privesc Biserica, școala, relațiile Bisericii cu statul, Concordatul cu Sfântul Scaun etc.

La 12 decembrie 1931, a fost decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Ofițer", iar în 8 iunie 1935, a fost decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Cruce".

De multe ori a fost victima șovinismului maghiar horthyst, de două ori s-a atentat la viața lui. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a vizitat răniții din spitalele militare și pe românii din lagărele de muncă forțată, de pe întinsul Ungariei. A vizitat pe evreii din ghetouri și a participat la salvarea unora dintre ei de la deportare.

Data morții

La 28 mai 1970, la 85 de ani, a încetat din viață în spitalul „Colentina" din București. Slujba prohodului a fost săvârșită de un singur preot, pr. Zudor de la Bărăție. A fost înmormântat în cimitirul Bellu catolic.

 

Lasă un comentariu