Undeva, pe drumul nostru ca societate, cu pretenții de societate dezvoltată și în pas cu restul lumii, ne-am pierdut încrederea în cei la care ar trebui să apelăm pentru ajutor, de-a lungul vieții noastre, în rezolvarea diferitelor probleme și situații care apar. Fie că este vorba de funcționari publici, care ar trebui să ne îndrume și să ne ajute, fie că e vorba de Poliție, Primărie sau alte Instituții, fie că e vorba de Biserică sau sectorul sănătate. Românul, când se lovește de o problemă ezită la modul cel mai serios și încearcă să evite implicarea instituțiilor, ceea ce îl determină să se adreseze unui prieten sau unui membru din familie cu inevitabila întrebare: “Nu ai pe nimeni la Poliție sau la Primărie, nu cunoști un medic....?” Oare de ce? Ne lovim cumva de un mecanism birocratic greoi, de persoane plictisite de ceea ce fac, de persoane dezinteresate sau pur și simplu mecanismul birocratic, în sine, se mișcă greu, timpii de rezolvare sunt lungi, uneori cu forme foarte complicate, cu plimbări pe la multe ghișee, unde nu primești nici răspunsuri, nici rezolvări, ci trimiteri către alte ghișee, timpi morți și tergiversări? De ce simțim nevoia să apelăm la “pile și cunoștințe” când, în mod firesc, ar trebuie să alegem calea normală și dreaptă spre instituțiile amintite și, implicit, angajații lor, pentru a ne îndruma și a ne ajuta să rezolvăm situația, problema apărută în viața noastră?
Aceste Instituții există tocmai pentru a servi și ajuta cetățeanul. Există servicii, ghișee, unde, într-adevăr, simți că persoana este pregătită și dornică să te ajute, apoi vine reversul, când, chiar și într-un simplu magazin în care intri să cauți ceva, să cumperi, ai sentimentul că nu știi cum să ieși mai repede afară, fiind primit cu ostilitate și reproșuri în priviri, că ai deranjat o discuție pe Facebook sau o convorbire telefonică: “hai dragă, că te sun mai târziu, că mi-a intrat unul în magazin... nu știu ce vrea...”. Să lucrezi cu oamenii e greu, e solicitant și este limpede că pentru astfel de meserii ai nevoie de multe calități, printre care una esențială ar fi politețea. Toți cei care au fost “afară” laudă atitudinea persoanelor care lucrează în comerț, în Instituții care deservesc cetățeanul, omul de rând, pentru zâmbetul, răbdarea, politețea și dorința angajaților de a te ajuta. Noi de ce nu facem la fel? Știm cu toții că “fiecare are crucea lui, numai că nu-i pusă la poartă”, fiecare ne ducem traiul așa cum putem mai bine, cu goană între două rate și două facturi, dar dacă ne-am ales să avem o meserie care implică contactul direct cu oamenii, ar trebui să știm la ce ne-am înhămat.
Cred că acesta ar fi primul pas în recâștigarea încrederii cetățeanului de a apela la instituțiile statului. Nu singurul, dar ar fi un început. În momentul în care nu ne-am mai simți pierduți pe culoarele unui spital, doar pentru că am ales să mergem la medic “fără pile”, când întrebările noastre ar găsi răspunsuri la ghișeul unde am fost trimiși, fără să mai implice alte trei ghișee cu final tot la primul ghișeu, când am simți că un om îmbrăcat în uniformă e acolo, pentru noi, să ne apere drepturile și integritatea fizică, am renunța să căutăm favoritisme.
Dar, pentru că există mereu un “dar”... adevărul e că și noi trebuie să ne schimbăm atitudinea față de instituții, față de angajații acestor instituții, să înțelegem că anumite probleme nu se pot rezolva pe loc și că nu e vina persoanei de la ghișeu, că nu ne putem adresa nici funcționarului, nici asistentei, medicului său ofițerului de poliție pe un ton din care lipsește respectul și politețea.
Cel mai bine ar fi să începem prin a ne gândi că fiecare dintre noi putem fi, la un moment dat, în postura în care... chiar medic fiind, ai nevoie de instalator, fiind muncitor, ai nevoie de un angajat MAI, fiind angajat MAI, ai nevoie de un funcționar, funcționarul de sfatul unui avocat, fiind avocat, ai nevoie de un medic, sau fiind director... tot trebuie să faci cumpărături, deci vei avea nevoie de doamna de la casierie sau de la raionul de mezeluri. Haideți să încercăm să schimbăm, imaginar, pozițiile, meseriile și să observăm că societatea are nevoie de noi toți, și noi unii de alții. Ceea ce implică eliminarea “războiului rece” care ne afectează pe noi toți, renunțarea la orgolii și înlocuirea lor cu bunătate, înțelegere, răbdare și dorința de a ajuta, indiferent de pregătirea, poziția socială, cultura, apartenența politică sau convingerile religioase ale celui care ne cere ajutorul și are încredere în noi că îl vom ajuta. Zâmbetul, bunul-simț, respectul și dorința de a ajuta nu a rănit pe nimeni, niciodată.
