UN ÎNCEPUT

Și pe mine mă îndeamnă

un dor parcă nefiresc,

să închid în poezie

primăvara ce-o iubesc,

 

iar la gâtul ei, cu grijă

să atârn albi clopoței

Și coroană de regină

să-i ofer din ghiocei.

 

Primăvara ne ajută

să uităm ce ne-a durut,

să fim siguri că ne-așteaptă,

tot mereu, un început.

 

Primăvara-n pubertate

se răsfață prin grădini

Și de glezna ei subțire

eu leg crengile de-arini.

 

O zi plouă, o zi ninge

nu mai știm cum s-o-mbunăm,

Și cu nori fără culoare

nicio scuză nu-i aflăm.

 

Orizontu-i dus departe

căutând culori de vis,

dorul de polen trezește

stupu-ntreg precum i-e scris.

Lasă un comentariu