Anumiți nutrienți joacă roluri cheie în menținerea integrității și funcționării sistemului imunitar, prezentând acțiuni sinergice în etape determinante pentru sistemul imunitar. Dintre aceste elemente se remarcă vitamina C, vitamina D și zincul.
Sistemul imunitar este o rețea complexă și sofisticată de țesuturi specializate, organe, celule, proteine și substanțe chimice care au evoluat pentru a proteja gazda de o serie de agenți periculoși, cum ar fi bacteriile, virusurile, ciupercile și paraziții. În cadrul populației există variații ale funcțiilor imune datorate vârstei, factorilor genetici, originii etnice, situației socio-economice, dietei, stresului, stilului de viață etc. În plus, schimbările sezoniere de temperatură reprezintă o povară suplimentară asupra sistemului imunitar.
Vitamina C, vitamina D și zincul, prin efectele lor complementare și sinergice, susțin componentele imunității înnăscute și adaptive, care cuprind bariere epiteliale, apărare celulară și anticorpi, cele 3 reprezentând liniile principale de apărare imună. Mai mult, acești nutrienți sunt utilizați în mod activ de către celulele sistemului imunitar angajate în combaterea infecțiilor, cum ar fi cele ale tractului respirator superior.
Vitamina C
Trebuie obținută din surse externe, respectiv din alimente sau suplimente alimentare pentru că organismul uman nu este capabil să o sintetizeze din cauza lipsei unor enzime necesare. Vitamina C participă la numeroase reacții din organism, iar deficitul ei este asociat cu numeroase efecte adverse care se reflectă în sănătatea noastră. Vitamina C trece prin câteva procese biologice, influențând direct sistemul imunitar al organismului. În primul rând crește activitatea celulelor sistemului imunitar și stimulează migrarea acestora la locul reacției inflamatorii. În plus, influențează sinteza unor anticorpi. Vitamina C se găsește în citrice, varză, broccoli, ardei, pătrunjel verde, coacăze negre, căpșuni, varză murată etc.
Vitamina D
Organismul uman are capacitatea de a produce singur vitamina D prin contactul pielii cu razele UV. Deficitul de vitamina D este frecvent întâlnit în țările cu climat rece. Vitamina D reglează producția de proteine specifice care au capacitatea de a elimina agenții patogeni, printre care bacteriile și virusurile. Vitamina D influențează numărul și activitatea limfocitelor NKT care, la rândul lor, limitează răspândirea patogenilor. Deficitul de vitamina D scade rezistența organismului și crește, implicit, riscul de infecții virale, inclusiv a celor care atacă căile respiratorii superioare. Surse de vitamina D: pește gras, atât din conserve (sardine sau somon), ouă, lapte, produse pe bază de lapte vegetal.
Zincul
Rolul principal al zincului asupra sistemului imunitar constă în formarea și accelerarea maturizării limfocitelor T, care sunt unele dintre cele mai importante celule responsabile de imunitate. Nivelul scăzut al acestui microelement duce la scăderea eficienței sistemului imunitar. Deficitul de zinc determină scăderea funcției macrofagelor, neutrofilelor și celulelor NK (așa numiții “ucigași naturali”). Se consideră că acest element poate facilita și scurta durata infecției cu virusurile responsabile de infecțiile tractului respirator superior, prin limitarea directă a atașării virusului la mucoasa nazală.
Factorii multipli determină dacă o persoană se va îmbolnăvi sau nu, totuși sistemul imunitar rămâne prima linie de apărare împotriva tuturor agenților patogeni externi. La fel ca toate celulele și organele corpului nostru, celulele și țesuturile imune trebuie să fie hrănite și necesită un aport adecvat de energie, substanțe nutritive și micronutrienți care să servească drept cofactori în dezvoltarea și menținerea funcționării normale a sistemului imunitar.
