Părintele, fiind președinte al despărțământului Huedin al Astrei, a fost un militant de seamă pentru unirea Transilvaniei cu România. Patriotismul său a fost “sancționat” de unguri prin faptul că i-au distrus casa, gospodăria și, în cele din urmă, așa cum rezultă din documentele de la proces, i-au luat și dreptul la viață: “A pornit de acasă spre spital, unde trebuia să celebreze ceremonia de înmormântare a unui soldat de religie răsăriteană. Așezându-se pe o bancă din apropierea unei tutungerii din piață în așteptarea crâsnicului bisericii, la un moment dat a venit la el un soldat ungur, care, după cum se vede, a fost anume trimis pentru a înhăța victima și - punându-i mai multe întrebări, ca de exemplu: dacă îi place armata ungurilor și dacă ar vrea să facă o călătorie la Budapesta, la care victima a dat răspunsuri corecte - acest soldat a invitat pe protopop să-l însoțească până într-un anumit loc pentru a-i comunica anumite chestiuni. Victima nu s-a opus, ci a urmat pe soldat, care l-a dus până la poarta casei lui Negru Ioan, unde l-a dat în primirea unui grup de civili (21 - n.a.) îmbrăcați în costume naționale ungurești... Acest din urmă acuzat (K.Ș. Hanzi - n.a.) a fost primul care l-a lovit pe protopop cu o piatră, în obrazul drept, iar ceilalți, ca la un semnal, au tăbărât pe victimă, lovindu-l și târându-l cu forța în curtea casei lui Negru Ioan. În timp ce-l loveau în stradă - înainte de a-l târî în curte - grupul bătăușilor se mărise și cu alți civili... Acuzatul M.I. Bruma a fost auzit strigând: Na, măi popă, acum dăm la tine pământ, să mănânci, că pământ ți-o trebuit” - și în același timp, l-a smucit înainte, lovit cu pumnul în barbă (...) a fost bătut în continuare. Martorul N.G. Ghiuța arată cum a auzit din casă de la el vocea protopopului Munteanu, care striga în curtea casei lor, să-l împuște mai degrabă decât să-l chinuiască (...) o ceată de soldați unguri au adus în aceeași casă pe polițistul Nicula Gheorghe (care încercase să-i sară în ajutor - n.a.)... au continuat să-i bată pe amândoi (...) le-au scos în drum (victimele - n.a.), le-au pus pe o căruță a unui român... și s-au îndreptat înspre marginea comunei dinspre obor (...) amândouă victimele au fost bătute crunt de către acuzați. Astfel, acuzatul B.I. Gyepu a împuns în fesă, cu un par de vie, pe victimă, protopopul Munteanu. Acuzatul E. Francisc luase pălăria protopopului Munteanu într-un băț și o agita strigând: De acum înainte nu-i mai tremură barba... Acuzatul B. Andrei a aruncat cu pietre în victime... Acuzatul K. Andrei a lovit cu bastonul peste picioare pe victima Gheorghe Nicula... Când cortegiul a ajuns pe câmpul de la obor (târgul de vite), ambele victime au fost trase jos de pe căruță și de acolo au fost târâte pe picioare încă vreo 50 de metri... Aici victimele au fost bătute din nou, cu bastoanele și cu picioarele de către acuzat... până ce victimele au sucombat. Cel ce a dat ultima lovitură, cu parul, protopopului Munteanu, a fost acuzatul M. Alexandru... În timp ce unii pregăteau o groapă sumară pentru victime, acuzatul I. Pocs a vârât pe gât protopopului Munteanu o cârjă de fier ruptă, având capătul cu așchii, apoi victimele au fost așezate una peste alta în groapa improvizată sub mal, după care au fost acoperiți sumar cu pământ, iar acuzații au început să joace pe mormânt, chiuind (...) iar mai târziu, a refuzat (comandantul de jandarmi P. Fekete - n.a.) să permită văduvei să ridice cadavrul soțului și să-l îngroape creștinește, în cimitir”. Iată ce scria și ziarul “Telegraful Român”, numărul 55, din 28 septembrie 1944: “A rămas pe loc stâncă în mijlocul furtunii, când trupele de honvezi și bandele de derbedei restaurau teroarea maghiară în Ardealul românesc (...) L-au lovit cu ciomege, i-au smuls barba, i-au jupui pielea de pe cap și, apoi, unul din cei 21 de ucigași, ca să se convingă că l-au răpus, i-a vârât un par pe gură, scoțându-l prin ceafă. Trupul lui sfârtecat de bestii a zăcut multă vreme la o margine de șanț”. Procesul, desfășurat în anii 1941-1942, a fost o “parodie”: 7 vinovați au fost condamnați la două luni de închisoare, iar unul la trei luni. Toți au fost achitați.
