OARE, CINE NE VA LUA LOCUL?

În drumurile mele prin județ, am căutat, în primul rând, fermieri tineri, absolvenți de liceu agricol sau facultăți cu profil agricol, dornici să practice o îndeletnicire capabilă să le asigure un trai decent, chiar prosper. Rar, tot mai rar, întâlnești asemenea tineri, iar cei pe care i-am întâlnit au trecut de prima tinerețe și au devenit fermieri serioși, cu rezultate remarcabile în toate sectoarele agricole, aici, acasă. Majoritatea dintre ei și-au continuat studiile la Universitatea Agricolă din Cluj-Napoca și practică o agricultură performantă, dovadă realitățile din agricultura mureșeană, unde se obțin producții record de cereale, fructe, legume și plante tehnice. Să realizezi o producție de 70.000 kg/ha de sfeclă de zahăr, și 8.000 kg/ha grâu, este cu adevărat un record la nivelul țărilor cu o agricultură super intensivă?

Și în industria alimentară mureșeană, câtă mai există în proprietatea românilor, se realizează adevărate minuni. De pildă: în satul Cund, comuna Bahnea, un întreprinzător tânăr, Varga Istvan, a cucerit piața din România cu produse lactate. În Idicel Sat, un tânăr întreprinzător valorifică fructele prin produse tradiționale, extrem de căutate pe piața din România și străinătate. Un apicultor, I. Bota, din Sânmartinul de Câmpie, practică creșterea albinelor la nivelul unui profesionist cu mulți ani vechime. Ing. Vasile Hangan de la S.C Heliantus Reghin duce cu succes o tradiție familială. La fel, ing. Răzvan Florea, din Apalina, a preluat o fermă de la tatăl său, un vrednic de pomenire coleg fermier de excepție. În Bahnea, doi fermieri tineri, Cibi și Malnași, au demonstrat că, acolo unde este seriozitate, muncă și pasiune se poate trăi bine din agricultură. Un inginer tânăr, Alexandru Aflat, conduce o societate care exploatează peste 2.000 de hectare, practicând o agricultură intensivă, la nivelul celor din Germania. Exemplele pot continua, din păcate, aceștia sunt tineri care au rămas acasă, și-au rostuit viața aici, cu sprijinul părinților, cu subvenții europene, cu bani împrumutați de la bănci sau neamuri. Pe mine mă interesează tinerii care s-au întors acasă din țări străine și au pus de o afacere în România. Nu cunosc să fi venit un politruc, tăietor de frunze la câini, să se intereseze dacă un asemenea tânăr a reușit într-o mică sau mare afacere după instalarea într-o fermă. De unde mii de euro pentru o investiție consistentă în procurarea de utilaje, teren agricol, fiindcă promisiunea guvernanților cu împroprietăriri cu teren de la Agenția Domeniului Statului este o minciună enormă. Habar nu au guvernanți că acest teren este de mult înstrăinat, acordat unor politicieni și rudelor primarilor, chiar și vândut, iar ce a rămas scriptic este teren degradat, bun numai pentru împăduriri. Ministrul Liberal la Ministerul Agriculturi, prof. dr. Adrian Oros, păcat că a absolvit liceul agricol din Turda și Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, fiindcă nu cunoaște realitatea din teren. Domnia sa a declarat că ajutorul acordat tinerilor fermieri prin Submăsura 6.1 din PNDR 2020 va crește anul acesta de la maximum 40.000 de euro la 60.000 de euro pentru fermele mici și de la 50.000 de euro la 70.000 de euro pentru fermele mari. Pentru sesiunile ce vor fi deschise în 2021 și 2022, vor fi aplicate aceleași prevederi din Regulamentul UE 1305/2013. Submăsura 6.1 are alocate pentru cei doi ani de tranziție, 100 milioane de euro.

Iarăși și iarăși mai există un paradox pe care guvernanții nu-l pot înțelege. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit din partea tinerilor români din diaspora doar 196 de proiecte, în valoare de 7,88 milioane de euro, din 20 de milioane de euro alocate. Drept urmare, AFIR prelungește, din nou, termenul de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului pentru tineri fermieri din diaspora, până la 5 iulie 2021, ora 16. Oare, de ce nu vor tinerii fermieri să se întoarcă acasă, chiar dacă li se promite sprijin financiar? Nu știu dacă s-au întrebat vreodată funcționarii Ministerului Agriculturii de ce nu vor să se întoarcă acasă tinerii fermieri români?

Zilele trecute m-am întâlnit cu un coleg, ing. Alexandru Andone, un fermier pasionat de meserie cu ani în urmă, în satul Goreni. L-am întrebat ce mai face, cum se descurcă cu ferma? „Am vândut vacile, m-am îmbolnăvit, am îmbătrânit, tinerii sunt la oraș, așa că m-am profilat pe creșterea porcilor și prepar acasă produse tradiționale românești, «Coșul cu bunătăți». Nu pot să-i spun o afacere, doar o ocupație de pensionar. Dar mă bucur că mai pot mișca ceva…". Mi-a declarat un fost fermier, cândva renumit. Oare, cine ne va lua locul, nouă, celor care mai visăm și ne amăgim că mai practicăm agricultura?

Lasă un comentariu