Asistăm la un asalt asupra limbii române, care, fiind vie, poate suporta orice, de la barbarisme din necunoașterea sensului unui cuvânt și până la implementarea în viața de zi cu zi a tot felul de termeni, unii inutili sau deja existenți ca sinonim în limbă. Veți spune că s-a mai întâmplat asta în istorie, limba fiind îmbogățită din diverse epoci slavonisme, turcisme, ungurisme, franțuzisme. Astăzi e rândul englezei să intre în vocabularul zilnic sau tehnic. Câtă vreme importul este unul de nevoie sau necesar pentru că în limba română nu există un echivalent, este în regulă. Dar, din păcate, putem vorbi doar de o copiere la kilogram a termenilor, expresiilor, regulilor de punctuație din limba engleză.
Românul consideră azi că e trendy să pui ghilimele doar sus, în loc de neaoșul jos și sus și să scrii substantivele cu literă mare la început de cuvânt, nu doar în reclame, așa cum crede că e O.K. să își denumească pompos firmele în engleză, deși el își desfășoară niște activități chinuite în România, de multe ori abonate la banul public și care nu prezintă și nu vor prezenta vreodată interes pentru alte țări. Cam la orice târg pe bani publici e musai să fie termeni în limba engleză pe afiș, orice amărâtă de firmă de la intrare trebuie să conțină cuvinte magice în limba engleză, gen Center, Pub, Country, Shop, pentru că patronului Neluțu, Ion sau Gheorghiță i se pare mai capitalist așa. La fel, orice patron cu 10 clase trebuie să se recomande manager, deși e doar un administrator de firmă, ca să inducă ideea că are și studii de specialitate, iar în alte domenii, gen vânzări, publicitate, domeniul bancar, funcțiile sunt doar în limba engleză, pentru ca angajatul să nu se prindă că e un banal agent comercial sau agent de vânzări la o firmă aproape no-name, ca să fim la moda lingvistică.
Repetând, câtă vreme avem nevoie de cuvinte pentru ceva ce nu există încă în limba română este totul bine, barbarism de dragul barbarismului și traduceri greșite ale unor cuvinte în limba română nu sunt binevenite.
O fi vie limba, dar parcă nu merită să sufere degeaba, nu credeți?
IRIMIE VASILESCU
