- Păi, nu a fost ofițer de tancuri!
- Ei, nu. Cum nu a fost ofițer de tancuri? L-am văzut eu de câteva ori în uniformă de tanchist și mi-a confirmat-o și el.
- Nu, nu. Vă înșelați. Este ofițer de securitate. A fost coleg cu mine. Și nu a fost deblocat cum credeți dumneavoastră. A fost scos din cadrul activ și a primit o altă misiune mai importantă și asta tocmai pentru că este un om cu multe calități fizice, morale și intelectuale. Este considerat un ofițer de securitate de prima mărime.
M-a trezit din uluială intrarea trenului în gară și fluieratul strident, supărător și insistent al locomotivei. Cum adică a fost ofițer de securitate? Am fost prieteni buni, aveam încredere unul în altul, de multe ori, sfârșitul de săptămână ne găsea împreună, iar Crăciunul și Paștele le sărbătoream în taină. Obiceiurile consfințite în timp și devenite tradiționale, datinile lăsate de moșii și strămoșii noștri dacă s-ar fi aflat că le respectăm, mai ales el, sigur l-ar fi scos din rândul ofițerilor și chiar al instituției, în timpul acestor întâlniri vorbeam vrute, dar mai ales nevrute, glume, bancuri și aprecieri neortodoxe la adresa regimului comunist. Să nu știu eu, timp de douăzeci de ani, că omul de lângă mine, prietenul meu, este ofițer de securitate?
Nu l-am mai întrebat pe vărul lui Dorin cu ce scop este în gară și ce caută. Am evitat o asemenea greșeală. După ce mi-am recuperat soacra și soția și ne-am urcat în mașină să luăm drumul către casă, soția m-a întrebat:
- Ce-i cu tine de ești așa de gândit?
- Tu știi că prietenul nostru, Dorin, este ofițer de securitate?
- Nu se poate. A fost ofițer de tancuri până l-au scos din cadrul activ al armatei. Apoi a ajuns funcționar superior în Ministerul Turismului.
- Așa am știut și eu, dar ne-am înșelat. Douăzeci de ani am fost împreună, douăzeci de ani am vorbit vrute, și mai ales nevrute, și nu am știut nimic despre el. Dacă Dorin nu era un caracter ferm și cinstit, dacă nu iubea adevărul și dreptatea, dacă scria despre noi o singură notă informativă, poate că astăzi eram în neființă.
- Acum, cred că cei mai mulți dintre securiști sunt de altă factură. Aceștia i-au dat afară pe “procurorii” militari repetenți în clasa a treia primară și și-au format o pătură de oameni mai echilibrați, mai culți, mai raționali, lipsiți de agresivitatea nestăpânită și brutalitatea sălbatică și primitivă a anilor '50.
Nu-mi mai este frică!
(Va urma)
Dr. ONORIU I. COFARIU
