Fie că e vară sau toamnă, iarnă sau primăvară, fiecare anotimp în parte, din cele patru câte sunt într-un întreg an calendaristic, românul mereu primește măcar câte o tristă lecție de învățătură și de bună purtare cu natura. Iar noi dovedim că nu le înțelegem nici sensul și nici avertismentul de ținut minte și de luat aminte! Pentru că astfel de lecții le pricepem greu și le uităm repede. Inclusiv numărul codurilor meteorologice și culorile lor alarmante. Pentru că atunci când se apropie iarna, în zadar ne avertizează să nu uităm cumva că vin zăpezile viscolite; primăvara, că vor năpădi peste noi și peste toate dezghețurile timpurii, urmate de înghețurile și brumele târzii; că vara poate fi nu numai un anotimp secetos și canicular, dar și presărat cu repetate ploi torențiale, viituri, furtuni, grindini și inundații păguboase; iar toamna (atunci când cucuruzele prind a se coace în câmpurile satelor, iar strugurii se îndulcesc la soarele dealurilor podgoriilor), în zadar lecturăm codurile de avertizare că vin brumele și înghețurile timpurii, în vreme ce pe pârtiile din munți, politicienii, guvernanții și patronii bogătași de firme și bănci comerciale se dau la vale cu schiurile, nepăsându-le nici că oile lăuze, ninse și înfrigurate, de abia pot coborî în șesuri pentru a ierna și făta mieii vestitori ai viitoarei primăveri și nici că trenurile cu călători dorm în gările și câmpurile părăsite și înghețate. Greu de cap și ușor la minte, românul nostru uită repede necazurile. Ca urmare, nu face mai nimic ca să prevină răul din rădăcină. Ba mai mult, îl amplifică prin jefuirea pădurilor și poluarea albiilor râurilor și pâraielor, iar potopurile, cutremurele și incendiile când năvălesc peste el îi găsește casa și gospodăria neasigurate. Ca urmare, voit ne prefacem că am uitat adevărul adevărat al menirii omului credincios și muncitor: neîncetata sa strădanie de a face bine lui și semenilor săi! În același context, așezăm și următoarele gânduri scrise de preotul-universitar sibian, Constantin Necula: “În Hristos, Binele nu are sfârșit, căci Mila Lui este fără de sfârșit și ține făptuirea de bine. Vindecă bolnavii și înmulțește hrana, adapă cu ploi pământul și-apoi îl zvântă cu liniștea soarelui, înflorește roadele și limpezește izvoarele. Nu, nu ținem partea lui Dumnezeu când scriem aceasta, ci partea Adevărului, partea milei lui pentru dreptatea noastră”.
IOAN VULCAN-AGNITEANUL
