• „Cunoștința sau cunoașterea lui Dumnezeu vine nu numai din cunoașterea lucrurilor create, prin afirmarea și negarea însușirilor lui Dumnezeu, ci mai ales din lumina care iradiază din El ca persoană, îndeosebi din Hristos venit ca Dumnezeu, cel personal aproape de noi, și din cei ce au ajuns la desăvârșirea chipului lui Hristos cel personal în ei. Iar la această stare se ajunge nu prin cunoaștere rațională, ci prin credința în Hristos, ca relație personală cu El, și prin întărirea unei relații prin împlinirea poruncilor, adică a voii Lui care dorește apropierea între noi și El, prin acordul voii noastre cu voia Lui" (Filocalia vol. VII.).
Grigore Palama (1296-1359), teolog, cuvios, călugăr creștin de la Muntele Athos, arhiepiscop de Tesalonic.
***
• „Înțeleptul are ochi în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii, am făcut grădini și parcuri și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creșteau copacii; Am cumpărat robi și roabe și am avut feciori născuți în casă, asemenea și turme de vite, și oi fără de număr, mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim. Am strâns aur și argint și număr mare de regi și de satrapi; am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor omului mi-am agonisit: o prințesă și alte prințese. Am fost mare și m-am întrecut cu cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim și înțelepciunea a rămas cu mine. Și tot ce doreau ochii mei nu am dat la o parte și n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, și aceasta mi-a fost partea din toată munca mea. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele și la truda cu care m-am trudit ca să le săvârșesc și iată, „totul este deșertăciune și vânare de vânt și fără nici un folos sub soare; Atunci m-am încredințat că înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei și prostiei" (Eclesiast 2, 3-11).
P.S. „Cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns și m-am rugat cu durere, zicând: Adu-ți aminte de mine și caută spre mine și nu mă pedepsi pentru păcatele mele și pentru greșelile mele și ale părinților mei. Căci noi am păcătuit înaintea Ta! Și am călcat poruncile Tale și Tu ne-ai dat spre jaf și spre robie și la moarte, ca să fim pildă de batjocură și de ocară la toate popoarele printre care Tu
ne-ai risipit!Și acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele și după păcatele părinților mei pentru că n-am împlinit poruncile Tale și n-am umblat întru adevăr înaintea Ta" (Tobit cap. 3. vers. 1, 3-5).
PĂRINTELE ILIE
