Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale cărui metode, deși controversate, au dat roade până acum. Pentru că ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majorității cercetătorilor, erau demonstrate în final de descoperirile făcute, descoperiri care-i făceau pe mulți să-și bage capul în nisip, făcându-se că uită că tot ei erau printre cei mai vajnici contestatari ai ipotezelor emise. În urmă cu câțiva ani, Ballard a mai emis o ipoteză, anume aceea că Potopul descris de Biblie ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Mării Negre. Așa că o echipă con-dusă de Ballard a poposit pe țărmul Turciei, reușind să filmeze, la mai puțin de 20 km de țărm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive.
Mai exact, era vorba despre o stâncă cioplită și de două unelte de piatră dotate cu câte o gaură, probabil pentru suportul lor lemnos. În plus, submarinul a reușit să filmeze și niște bârne foarte bine conservate de apa mării, pe care se văd semne de prelucrare artificială. Aceste descoperiri arată că, în urmă cu mulți ani, Marea Neagră a fost un lac al cărui țărm era locuit. În perioada de sfârșit a erei glaciare, datorită încălzirii atmosferei și topirii ghețarilor, nivelul Mediteranei a crescut fără precedent. Apoi, în urmă cu 7.000 de ani, da-torită presiunii apei - și probabil în urma vreunui cutremur - fâșia de pământ care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizată și apele sărate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l în ceea ce este astăzi. Torentul a fost fantastic.
Forța apei a depășit de 200-300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se că pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. În sprijinul acestei teorii, cercetătorii arată că în anumite zone ale fundului Mării Negre există ape dulci, rămășițe ale vechiului lac. Din cauza lipsei curenților și a oxigenului, acele ape au rămas neamestecate cu apa mării.
Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce înseamnă că există condiții optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Mării Negre, câteva specii de scoici, unele dispărute, altele pe cale de dispariție, dar toate cu o vechime cuprinsă între 7.500 - 15.000 de ani, ceea ce i-a făcut pe cercetători să afirme că Marea Neagră a fost, pe vremuri, un lac cu apă dulce. Mai mult, câțiva membri ai echipei lui Ballard susțin că acesta este convins că actuala Mare nu a existat în urmă cu 10 - 15.000 de ani, aici trăind o civilizație prosperă, căreia îi aparțin construcțiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Și că totul să fie și mai încurcat, s-a pronunțat cuvintulAtlantida.
Harta întocmită cu ajutorul sonarelor a lăsat să se întrevadă că pe vremuri, fundul mării era, în fapt, “un țărm plat, cu o plajă de nisip care cobora lin”, după cum spune însuși coordonatorul lucrărilor.
Potopul a început în România
Biblia vorbește despre un mare potop căruia nu i-a supraviețuit decât Noe și familia sa. Mergând pe firul Bibliei, constatăm că fiii lui Noe s-au despărțit și au plecat care încotro. Numai că, deși în afara lor nu mai rămăsese nici un om pe Pământ, fiii lui Noe s-au întâlnit, totuși, cu oameni. Dar nu de inadvertențele Bibliei ne vom ocupa în acest material. Analizând scrierile vechi ale fiecărui popor, constatăm că la fiecare găsim câte un potop din care s-au salvat foarte puțini. Ce e mai interesant e faptul că legendele românești vorbesc, la rândul lor, despre diverse inundații catastrofale, dar cine să ia seama la niște “povești”, cum le spun majoritatea românilor.
Și totuși, atunci când aceste “povești” sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea științifică amuțește, dă puțin înapoi și apoi încearcă să demonstreze noua ipoteză, uitând că tot ea refuză să accepte niște idei ce păreau a depăși realitatea construită cu migală, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
(va urma)
