Sărbătorim, ca în fiecare an, pe data de 31 mai, Ziua Rezervistului Militar, instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 467 din 12 mai 2010.
La articolul 3 din respectiva hotărâre, se prevede că “prin rezervist militar se înțelege orice persoană care deține grad militar în rezervă sau în retragere”.
Primele forme de organizare a cadrelor militare devenite disponibile sunt marcate prin “Legea asupra poziției ofițerilor” promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1864, practic, acesta fiind debutul legislativ al actualului Corp al cadrelor militare în rezervă și retragere.
O definiție completă despre cadrele militare în rezervă și retragere este dată de Legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor Militare, cu completările și modificările ulterioare. Sunt considerate cadre militare în rezervă când nu ocupă o funcție militară, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege să îndeplinească serviciu militar ca rezerviști concentrați sau mobilizați, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate.
Cei aflați în poziția “în retragere”, potrivit legii, nu mai pot fi chemați pentru îndeplinirea serviciului militar. Prima mare încercare căreia i-au fost supuse cadrele militare în rezervă a fost Războiul de Independență din 1877-1878, cel în care la Rahova și Vidin, Grivița și Smârdan, dar și în multe alte locuri s-au acoperit de glorie și au udat pământul cu sângele vărsat.
Înaltele sacrificii de care au dat dovadă au făcut din cadrele militare în rezervă un important segment al societății în sarcina căruia a revenit, pe lângă participarea la chemarea țării atunci când a fost mai greu, și o contribuție importantă la pregătirea populației pentru apărare, pentru instruirea, alături de militarii activi, a gărzilor orășenești, gloatelor rurale și a tineretului. Legea lui Cuza pentru cadrele devenite disponibile mai prevedea posibilitatea accederii acestora în Parlamentul Țării, în calitate de deputați de drept, numirii lor în aparatul administrativ, continuării activității pentru finalizarea unor lucrări începute în activitate, prestării unor alte activități în folosul armatei. Aceste prevederi, destul de necesare în prezent, au dispărut și nici nu se pune problema revenirii pentru a da posibilitatea reprezentării cum se cuvine a Armatei.
Ne punem cu mândrie întrebarea: Cine au fost și cine sunt rezerviștii militari? Și tot noi avem și răspunsul. Ei sunt cei ce au răspuns “prezent” permanent la chemarea patriei, ei sunt cei ce s-au avântat în luptă cu dușmanul la Mărăști, Mărășești și Oituz, ei sunt cei ce-au angajat lupta, au rezistat sau au căzut în fața focului năprasnic al dușmanului, la Țiganca, Odesa, Cotul Donului, Stalingrad sau în Stepa Kalmucă, sunt cei ce-au înfruntat gerul năprasnic al iernilor din Rusia, îmbrăcați și hrăniți precar, cu tehnică insuficientă și de slabă calitate față de inamic. Ei sunt cei ce au stat despărțiți de familie, ei sunt cei ce au căzut la datorie și-și dorm somnul de veci în pământ străin, pe fundul mărilor, de cele mai multe ori, fără o cruce de căpătâi. Mulți au fost trimiși în Siberia de unde nu s-au mai înapoiat niciodată. Și toate acestea le-au făcut numai cu gândul că-și îndeplinesc datoria, având încrederea în promisiunea că “țara le va fi recunoscătoare”.
Din nefericire, această promisiune nu a fost onorată de guvernanți, fie pentru că a fost dată uitării, fie că a fost făcută cu rea credință. Multe cadre militare, după ce și-au făcut datoria, în locul onorurilor ce le meritau, au fost trimiși în închisori și lagăre, unde au pierit neștiuți de nimeni. Cu o privire atentă putem afirma că lucrurile nu s-au îndreptat așa cum cei din rezerva patriei și-o doresc.
Rezerviștii sunt cei care în timp de pace, chiar dacă atunci când au fost activi nu au luptat cu arma în mână, au știut să-și asume privațiuni și să renunțe la multe drepturi de care majoritatea populației a beneficiat și s-a bucurat.
Ei au avut, permanent, timpul de muncă nenormat, fără a-l recupera prin plată sau cu timp liber, timp lucrat suplimentar.
Ei au executat serviciul operativ în aer, pe uscat sau pe mare, ziua și noaptea, indiferent de timp, anotimp sau starea vremii. Ei sunt cei ce au fost purtați (mutați) prin 4-5 sau mai multe garnizoane, au fost detașati pentru diverse misiuni și prestații în economia națională, afectând în mod direct afirmarea profesională a soțiilor, a pregătirii în școli a copiilor și multe altele.
Ei sunt cei care în prezent, atâta timp cât sunt în activitate, li se interzice să candideze și să fie aleși în administrația publică locală, Parlamentul României și să ocupe funcția de Președinte al României.
Ei nu au voie să declare sau să participe la grevă când sunt activi, nu sunt reprezentați în sindicate. Rezervistul militar nu a putut participa la “împărțirea avuției naționale”, la constituirea căreia, însă, a contribuit din plin.
Rezervistului militar i s-a interzis construcția unei case pentru a fi mutat unde țara avea nevoie. Lipsa locurilor de muncă, în special în garnizoanele mici, unde de regulă erau marea majoritate a unităților militare, în special pentru soții, au făcut ca familiile acestora, în prezent, să beneficieze de o singură pensie.
Și acum se caută ca și aceasta să fie ciuntită, fără nicio explicație, fapt ce grevează asupra nivelului de trai al multor familii de rezerviști, mulți dintre ei neputând rezista umilinței.
Rezerviștii militari sunt cei ce au plecat fără nicio împotrivire acolo unde li s-a cerut și au contribuit din plin la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră, a Canalului Dunăre-București (lăsat în paragină de actualii guvernanți și netrași la răspundere pentru pagubele produse), a Metroului Bucureștean, a Casei Poporului, Transfăgărășanului, construcția unui puternic sistem de irigații, regularizarea unor importante cursuri de apă, desecări, noduri hidrotehnice, construcția și electrificarea magistralelor de cale ferată, amenajarea turistică a litoralului românesc, construirea de mii de locuințe, înlăturarea efectivă a calamităților naturale, inundații, cutremure etc.
Ei sunt cei ce au participat la strânsul recoltei, la împăduriri, lucrări în industrie, minerit și multe altele.
Toate aceste eforturi s-au repercutat atât asupra lor, în special a stării de sănătate, cât și a familiilor, fără ca acum să poată beneficia cel puțin de prevederile legale, care, rând pe rând, sunt eliminate.
Rezerviștii militari au participat, așa cum arătam și mai sus, la pregătirea tineretului pentru apărarea patriei.
Pregătirea lor personală, cât și a trupei, s-a reflectat și a fost apreciată cu calificative excepționale de partenerii străini în teatrele de operații din Balcani, Irak, Afganistan și tot în atâtea locuri unde au fost chemați să participe.
Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii de nimic nu reușesc să le vadă și nu de puține ori fac aprecieri răutăcioase.
Cu ocazia Zilei Rezervistului Militar urăm tuturor multă sănătate, un trai mai bun și un sincer și călduros “LA MULȚI ANI!”
General maior(r) GHEORGHE POPA
