Ortodoxia românească o prăznuiește, în fiecare an, la 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei.
Sfânta a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea, fiind născută într-o familie de creștini bogați, în satul Epivat din Tracia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că, la vârsta de 10 ani, mergând cu mama sa la biserică, Cuvioasa Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: ,,Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determină să-și dăruiască hainele sale săracilor. A înțeles că iubirea către Dumnezeu se manifestă prin milostenie.
A petrecut cinci ani în post și rugăciune în mânăstirea din Heracleea Pontului, unde a intrat la 15 ani. Se închină apoi la Mormântul Domnului și se nevoiește vreme de mai mulți ani într-o mică mânăstire de călugărițe de pe valea Iordanului.
Luând poruncă de la îngerul Domnului, la 25 de ani, se întoarce în satul natal, rămânând doi ani lângă biserica din Epivata, în post, smerenie și rugăciune. Apoi pleacă pe mare, la Constantinopol. Bolnavă, trece la Domnul, la 14 octombrie 1050, în vârstă de 25 de ani.
După moarte a fost îngropată ca o necunoscută săracă. Descoperirea trupului său neputrezit s-a făcut prin rânduiala divină, căci murind un corăbier și săpându-se groapa pentru acesta, pe țărmul mării, trupul Sfintei a fost aflat neputrezit și plin de mireasmă. Cu cinste a fost așezată în Biserica Sfinților Apostoli, unde moaștele au stat timp de aproape 200 de ani, săvârșind minuni. A fost mutată apoi la Târnovo, iar după năvălirea turcilor, moaștele au ajuns la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.
După mai multe mutări prin Balcani, domnul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) și Mitropolitul Varlaam (1639-1660) au cerut moaștele Sfintei Parascheva. Sultanul Murad IV eliberează moaștele după ce primește din partea domnului Moldovei 300 pungi de aur. La 13 iulie 1641, moaștele ajung la Iași. În fruntea unui alai impresionant, Mitropolitul Varlaam și domnitorul Vasile Lupu conduc moaștele la Biserica Sfinții Trei Ierarhi, unde, într-o raclă frumos dăltuită sunt așezate rămășițele sfinte ale Cuvioasei Parascheva. Pentru o perioadă scurtă de timp au fost duse la Kiev și Odesa, la București, la Mănăstirile Ciorogârla și Pasărea, iar din 1945 sunt duse la locul lor, la Iași.
În urma unui incendiu, rămânând nevătămate, moaștele au fost mutate în noua Catedrală Mitropolitană, unde se află și astăzi, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune.
Mulți se întreabă de ce merg românii în număr atât de mare la Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva? Pelerinajul la Iași a început de săptămâna trecută și mii de credincioși se ostenesc să ajungă la racla Sfintei Parascheva. Fenomenul se petrece în fiecare toamnă, de ani de zile, chiar și în regimul trecut, numărul pelerinilor era la fel de mare. Astăzi, într-o Românie cu cetățenii dezbinați de clasa politică, într-o lume încercată de ură, ipocrizie și minciună, avem nevoie de liniște, de pace și bunăvoire între oameni. Această liniște o găsim și în rugăciune, în locurile considerate sfinte pentru mulți dintre noi. Oricât de mult ar încerca unii politicieni să manipuleze neamul românesc, ei nu reușesc, fiindcă avem credință și modele de viață în sfinții din Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române. Viața sfinților, pusă în slujba adevărului, naște și peste veacuri liniște sufletească și nădejde în înlăturarea fricii și înșelării. Cei care au trăit Evanghelia mântuirii au transformat trupul lor în lăcaș al Duhului Sfânt pentru că, cei ce sunt ai lui Hristos au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei (Gal.V, 24), ajungând la o iluminare desăvârșită, încât viața lor este urmare a lui Hristos: ,,Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește întru mine” (Gal, II, 20). Așa s-au petrecut lucrurile și cu Sfânta Parascheva, prăznuită în 14 octombrie în Bisericile românești ortodoxe și greco-catolice.
Praznicul Cuvioasei Prascheva este o mângâiere pentru cei care, cu credință, cer mijlocirea ei către Hristos Dumnezeul nostru și ajutor în necazuri, fiind nădejdea întru viață liniștită și vrednică pentru credincioșii români de pretutindeni. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 1955, a hotărât generalizarea cultului Cuvioasei Parascheva la întreaga suflare românească.
În calendarul popular, această zi marchează începutul pregătirii turmelor pentru iernat și deschiderea unor târguri, unde se valorifică produse pastorale. De Sfânta Parascheva se postește și nu se lucrează.
VASILE BOTA
