Eugen Pojoni (Pozsonyi Jenö) a apărut pe lume în prima zi a anului 1942, în comuna Ibănești, din județul Mureș. După numai câțiva ani, familia lui s-a mutat în orașul Reghin, în apropiere de Fabrica Metalurgica, “de unde furam fier pentru a-l valorifica, bani din care mai apoi cumpăram mingi de fotbal”! La început însă cochetase cu tenisul. “…tot timpul eram cu capul spre terenul de fotbal. La un moment dat, antrenorul îmi spune «Măi, de mâine să nu mai vii la antrenament la tenis, nu mai ai ce căuta. Du-te la fotbal că acolo îți stă capul»“!
După ce Gheorghe Albu, antrenorul celor de la Avântul Reghin, l-a promovat la echipa de seniori, Jenö Pozsonyi a fost remarcat de celebrul antrenor Gheorghe Ola, după un meci amical disputat la Târgu-Mureș, dintre Mureșul și Avântul. De aici a început ascensiunea “șesarului” reghinean. Promovat în lotul de juniori, la începutul anilor '60, Jenö bifează un prim succes cu echipa României: 1-0, la Lisabona, cu Portugalia! După joc, aude pe cineva vorbind în limba maghiară... “Eu știu că voi sunteți din Ardeal, iar tu ai jucat cu 6... Vezi mașina aia? Urcă-te în mașină și rămâi aici. Peste un an ești milionar”. Jenö l-a refuzat, însă, pentru că era...îndrăgostit! Nu putuse s-o lase acasă, în România, pe Edith, iubita lui! Cel care i-a propus să rămână în Portugalia a fost antrenorul Benficăi Lisabona, Guttmann Béla, un evreu care provenea din Ungaria!
Reîntors în țară, Pozsonyi Jenö semnează cu divizionara secundă Mureșul Târgu-Mureș, însă n-a apucat să joace niciun meci, întrucât a returnat banii (10.000 de lei) pe care-i primise la semnarea transferului! După un an petrecut în Capitală (1962), la Viitorul București, se mută la Crișul Oradea, unde bifează 4 sezoane, în perioada 1963-1967.
Adevărata consacrare pe postul de fundaș central o va căpăta la echipa U.T.A., acolo unde făcea pereche cu Bákos, “lateralii” fiind Biró și Brosovszky, iar în poartă era Gornea; la mijloc jucau Domide, Petrescu și Lereter, iar în față Moț, Axente și Dumitrescu. Antrenor era celebrul Coco Dumitrescu. La Arad, Jenö Pozsonyi a bifat 9 sezoane (1967-1977), timp în care a câștigat de două ori campionatul național, în sezoanele 1968/69 și 1969/70! Urmare a acestor rezultate, U.T.A. a jucat pentru prima dată în Cupa Campionilor Europeni, adversară fiind Legia Varșovia (1-2, la 17 sept. 1969, gol Domide, și 0-8 la 1 oct. 1969)! După numai un an, din nou în C.C.E., de această dată “balaurul” numindu-se Feyenoord Rotterdam, nimeni alta decât deținătoarea trofeului! “Da ce, ăștia sunt cu trei ori cu patru picioare? Și ăștia au tot două ca noi”, a fost încurajarea textiliștilor, la aflarea “sorților”! După un 1-1 în tur (gol Florian Dumitrescu, la 16 sept. 1970), la Rotterdam, U.T.A. a reușit un 0-0 la Arad, rezultate în urma cărora deținătoarea trofeului a fost eliminată chiar din primul tur al C.C.E.!!
În campionatul intern, în acei ani, Jenö bácsi a jucat și în meciuri aranjate, că așa erau “vremurile” atunci... “Dacă geanta era aici (în lateral) nu-s bani, dar dacă geanta era între picioarele conducătorului, sunt toți banii”, era consemnul de recunoaștere a aranjamentului! La 36 de ani a pus ghetele în cui, renunțând la activitatea fotbalistică.
După Revoluție, legendarul fotbalist Pozsonyi Jenö s-a stabilit în Ungaria.
*www.glasulvailor.ro;
**www.glsa.ro;
Sursa foto:glasulvailor.ro.
AUREL RAȚIU
