Și în această toamnă, statul vine în sprijinul cetățenilor din categorii sociale defavorizate cu ajutoare sub formă de pachete consistente, cu alimente fabricate în România, în baza unor tabele întocmite de primării. Toate bune, frumoase și sănătoase, mai ales în conjunctura actuală, când societatea este încercată cu fel de fel de crize.
Statul, prin instituțiile sale și legi întemeiate pe dreptate, ocrotește viața, drepturile și libertățile tuturor cetățenilor, fără nicio deosebire între ei. De asemenea, pune la îndemâna cetățenilor mijloacele potrivite pentru educație și le asigură apărarea față de dușmanii din afara țării. De aici decurg și anumite datorii ale cetățenilor față de stat. Din nefericire, pentru mulți există doar obligații din partea statului și prea puține din partea lor față de stat, drept dovadă numărul extrem de mare de infracțiuni cu făptași din toate categoriile sociale. Dacă s-a ajuns în situația să se fure combustibilul dintr-o bază militară de niște militari români, iar demnitari cu rang administrativ și politic fură nestingheriți din avuția statului și a cetățenilor, să nu ne mai mire faptul că străinii ne consideră un neam ciudat, de care să te ferești.
În mass-media se discută frecvent despre fenomenul pauperizării unui segment important din populația României, fără să prezinte cauzele sau să vină cu o analiză pertinentă a migrației sezoniere, mai ales din rândul cetățenilor de etnie rromă, beneficiari majoritari ai ajutoarelor sociale. Uniunea Europeană vine, periodic, în sprijinul statului român prin acordarea unor ajutare alimentare persoanelor nevoiașe. Primăriile întocmesc situații, le trimit la Prefecturi, și, de regulă, în prag de iarnă, se acordă pachete cu zahăr, orez, făină de grâu, paste făinoase, conserve. Anul acesta, cu excepția orezului, alimentele sunt de origine din România, încurajându-se industria alimentară internă.
Din păcate, am întâlnit situații când beneficiari de asemenea ajutoare, majoritatea cu familii numeroase, cu mulți copii, care frecventează școala doar de formă, pentru a primi alocații și burse, fără să cunoască alfabetul nici în clasa a opta, ridică alimente cu căruța, apoi vând prin sat, la jumătate de preț, pentru a face rost de bani pentru bere și țigări.
În vară venise la mine un purdan să-mi ofere pastă de dinți, săpun și detergenți. ,,Du-te, mă n-ai voie să le vinzi, intri în pușcărie”, i-am spus, trimițându-l la plimbare. ,,Auzi, domnule, în pușcărie trăiesc mai bine ca dumneata, am apă caldă, odihnă, mâncare. Mai poate veni piranda la mine... Când ies, mă duc în Germania, Slovenia, Olanda și, după trei luni, vin cu 3000 de euro. Mi-a răspuns purdanul obaznic.
Statul este dator să-și ocrotească cetățenii, indiferent de naționalitate, religie etc., prin acordarea de ajutoare sociale sub formă de bani, alimente, subvenții pentru căldură. Clar și corect, dar beneficiarii acestui sprijin au obligația să presteze un anumit număr de ore, la muncă în folosul comunității.
Și aici intervine un aspect ciudat: verifică, oare, cineva, corectitudinea respectări datoriilor față de stat? Fiindcă de când dă colțul ierbii, până toamna târziu, când cade bruma, o mare parte din cetățenii nevoiași din România sunt păsări călătoare pe meleaguri străine.
Un gospodar din satul meu, cu o fermă familială profilată pe horticultură și zootehnie, îmi declara zilele trecute: ,,Muncesc pe rupte, de dimineața până seara. Mulțam lui Dumnezeu că am de toate, plătesc la timp toate dările către stat. Problema cea mai delicată o reprezintă pentru familia mea faptul că nu găsim un ajutor. Achit seara 100 de lei pe zi, acord două mese, cafea, țigări, un pahar cu țuică, o bere și nu găsesc un om să mă ajute. Știi ce, mă bucur, că de când cu ajutoarele astea multe, s-au rărit furturile și cerșetoriile, iar rromii, o masă de vot disciplinată, s-au mai civilizat de când umblă prin Europa.
Vasile Bota
