“«Pământuri rare», descoperite lângă Sarmizegetusa Regia” - titra, deunăzi, Departamentul Național de Informații (DNI) precizând că “rezerve de Niobiu, Tantal, dar și așa-numitele “pământuri rare” au fost identificate în apropiere de Sarmizegetusa Regia, la Grădiștea de Munte, din județul Hunedoara. ( ) De-a lungul timpului, sătenii s-au ocupat cu creșterea animalelor ori au muncit în exploatările forestiere din zonă. ( ) După Al Doilea Război Mondial, unii localnici au lucrat și la minele de uraniu și thoriu deschise în pădurile de la Grădiștea de Munte. Localnicii își aminteau că primele cercetări privind prezența uraniului în zonă au fost făcute cu ajutorul specialiștilor germani, în anii 1942-1943. Inițial, zona ar fi fost explorată în căutarea unor zăcăminte aurifere.
În anii ´50, sovieticii au continuat explorarea zonei în căutarea metalelor prețioase. “Nimeni nu lucra mai mult de zece ani în aceste mine de uraniu, din care în prezent nu a mai rămas nimic. Activitatea minieră din Munții Orăștiei a fost restrânsă și s-a derulat cu întreruperi. ( ) Lucrările miniere în zona Grădiștea de Munte au încetat la sfârșitul anilor ´80, însă ținutul faimos din împrejurimile capitalei antice Sarmizegetusa Regia a continuat să prezinte interes pentru geologi.
Potrivit unui raport publicat, în acest an, de Ministerul Economiei, cu titlul “Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice orizont 2035”, în zona Grădiștea de Munte există rezerve de Niobiu și Tantal, dar și de “pământuri rare” - un grup de 17 elemente chimice esențiale în fabricarea produselor de înaltă tehnologie, extrem de importante în fabricarea a numeroase componente din industriile IT, electronică, a fibrelor optice, a telefoniei, a vehiculelor electrice și chiar în cea de apărare.
“Zirconiul este un mineral constitutiv important al minereului și rocii de la Grădiștea de Munte, depășind calitatea unui mineral accesoriu. Analiza reprezentativă cu microsondă a zirconului/cirtolitului de la Grădiștea de Munte arată un conținut ridicat de Th (Thoriu), Y (Ytriu), Yb (Yterbiu), Ce (Ceriu), Hf (Hafniu), U (Uraniu) și mai puțin de La (Lantan), Nd (Neodim), Sm (Samariu), Dy (Disprosiu) și Nb (Niobiu). Elementele grele de pământuri rare (HREE), în special Y, alături de Th și uneori Hf, sunt oligoelementele predominante în zircon/cirtolit la Grădiștea de Munte”, arată un studiu publicat în Jurnalul român al Depozitelor Minerale (2016), coordonat de Paulina Hîrtopanu, Robert J. Fairhurst, Nicolae Ludusan și Daniela Dimofte.
Să ne minunăm, să facem slujbe de mulțumire? Sau să urlăm patetic, la lună ori la mitinguri, cum ne-am obișnuit de vreo câteva decenii? Dacă ar fi să privim și dincolo de gard, am observa lucruri interesante, care ne-ar ajuta măcar să pricepem de ce se întâmplă toată nebunia din jurul nostru. Și, poate, am descoperi și influencerii, ca să nu spun vinovații.
Știați, de pildă, că România și Afganistanul sunt singurele puteri ale lumii în domeniul materialelor strategice??? Poate că nu întâmplător țărișoarele astea se balansează pe marginea prăpastiei, între criză, corupție, terorism și războaie.
Unii vor spune că iar mă bag unde nu e treaba mea. Așa o fi, dar America nu are uraniu, iar Rusia nu are wolfram. Și, fără aceste două elemente de pe Tabela lui Mendeleev, e cam greu să faci pe nebunul și să îți imaginezi că deții supremația militară mondială. Wolframul, mai scump decât aurul și mult mai prețios, greu de găsit, este foarte necesar în industria militară și spațială, iar uraniul în industria nucleară.
Și..., atenție!, după cum semnala domnul Ion Coja, încă în urmă cu mai mult de un deceniu, “Wolframul se află, în cantități inepuizabile, și în starea cea mai pură (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui), doar în România. La Roșia Montană”!
Așadar, zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Roșia Montană avea, și continuă să aibă, o miză mult mai periculoasă:
“Zăcăminte de wolfram, neexplorate niciodată, se găsesc, însă, în cantități uriașe, și în Munții Retezat (zona Gugu Șureanu, axa care le unește trecând prin Vârful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona în care a căzut, în urmă cu câtva timp, avionul militar israelian - posibil neîntâmplător în misiune în acea zonă!) și, înainte de 1989, au fost păzite cu strășnicie de către Departamentul Zero”. (n.n. - Cam în aceeași zonă pare a-și fi pierdut viața și tânărul regizor, polisportiv, Nicholas Dimăncescu, prăbușindu-se de pe o stâncă în timpul filmărilor pentru “Decoding Dacia”, dar, probabil, e o simplă, nenorocită, coincidență!)
“Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era să-și piardă viața, în urma unui atentat psihotronic al rușilor, pentru curajul de a dezvălui adevărul, în cadrul unor cursuri speciale, destinate profesioniștilor din serviciile secrete militare ale României. Numele lui este Vasile Rudan, cel care, de altminteri, este și părintele legendarului Departament.”
Pentru informarea dumneavoastră, stimați cititori, Vasile Rudan, născut în 1934, într-un sat din Bucovina de Nord (acum aparținând Ucrainei), din mamă ucraineană și tată cu origini persane, a fost un reputat cercetător român în domeniul fenomenologiilor de frontieră, care, vreme de trei decenii, a efectuat cercetări experimentale la cererea și sub controlul Armatei Române. Îi aparține Efectul Rudan (din 1965) în structura energetică externă a organismelor vii - un bioindicator extern al funcțiilor fiziologice vitale, detectabil de la distanțe apreciabile. A participat la misiuni speciale, având ca obiect monitorizarea extrasenzorială a unor ținte umane, aflate în teatre de operațiuni militare. “În luna iulie 2010, Vasile Rudan a susținut, în București, cursul intensiv teoretic și practic de protecție și autoapărare extrasenzorială. Imediat după terminarea acestui curs, Vasile Rudan a suferit un atac cerebral, în urma căruia i-a fost afectată funcția vorbirii și multă vreme nu a mai putut să continue aceste cursuri. Profesorul, și autor al revistei “Jurnal Paranormal”, a încetat din viață în luna aprilie 2021.
În aceeași zi în care profesorul Rudan fusese găsit aproape mort în apartamentul său din București (cu câteva zile înainte, el dezvăluise unor apropiați din SRI și DGIA că fusese de două ori amenințat cu moartea de un anume rus, Fonareff, fost ofițer KGB), generalul David H. Petraeus, comandantul forțelor americane din Afganistan, avea aproape aceeași soartă. Generalului american i se întâmpla asta deoarece, într-o conferință de presă, scăpase un alt adevăr: motivul prezenței NATO în Afganistan nu erau teroriștii, ci uriașele zăcăminte de Uraniu pur! În Munții Khwaja Rawash, situați la nord de Kabul, dar și în Koh Mir Daoud, lângă Herat și Kharkiz, în provincia Khandahar, există cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume, la fel cum, în materie de wolfram, România deține supremația mondială.”
Săracă țară bogată! Cum era cimilitura aceea: “Mi-e mai teamă de-o haită de lupi conduși de o oaie, decât de o turmă de oi conduse de un lup”!
Noi cum rămânem ?!
Mariana Cristescu
