Galileo Galilei, inginer, fizician, matematician, astronom și filosof italian, este cel mai important reprezentant al dezvoltării științei din perioada Renașterii. S-a născut la 15 februarie 1564, la Pisa (parte a Ducatului Florenței de atunci, acum în Italia), fiind primul născut din cei șase copii ai lui Vincenzo Galilei, cântăreț la lăută și muzician, și al Giuliei Ammannati.
Încă din primii ani de viață, Galileo a moștenit din talentul tatălui său, devenind un bun muzician, însă părintele său avea să-i îndrepte atenția către domeniul științelor, mai exact spre medicină. Fiindcă familia sa i-a transmis o educație religioasă, de catolic convins, Galileo a fost tentat, la un moment dat, să devină preot, însă, în cele din urmă, a cedat insistențelor tatălui său, de a se înscrie la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa. Totuși, el a fost atras mai mult de matematică, a renunțat la medicină și s-a dedicat studiului acestei științe. Încă de foarte tânăr, Galilei a inventat termoscopul, un precursor al termometrului din zilele noastre.
În perioada 1589 - 1592, Galileo Galilei a predat la catedra de matematici de la Universitatea din Pisa. S-a mutat la Universitatea din Padova, unde va preda geometrie, mecanică și astronomie.
Între anii 1595-1598, a proiectat și îmbunătățit o busolă geometrică și militară, pe care aveau să o folosească tunarii și geodezii, pe baza unor instrumente create anterior de Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte.
În 1608, în Olanda apărea primul telescop practic - însă vândut ca jucărie. În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenție, a cumpărat o astfel de jucărie, și-a dezvoltat un telescop propriu, care mărea până la 3x și a început studiul obiectelor cerești. La 25 august 1609, el a prezentat primul său telescop în fața dogilor venețieni, făcând din invenția sa și o afacere profitabilă, mai ales pentru negustori, care le utilizau atât pe mare, cât și ca marfă revandabilă. Cu ajutorul telescopului său, Galilei a descoperit că Luna nu era plată și nici netedă, ci părea, mai degrabă, o sferă cu munți și cratere. Mai mult, omul de știință a observat că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu al Pământului, toate acestea aflându-se la baza principiului său care arăta că planeta noastră se rotește în jurul Soarelui - așa - numita teorie heliocentrică - care nu făcea decât să contrazică teoria geocentrică - doctrina oficială a Bisericii, la acea vreme, care prelua ideile lui Ptolemeu și Aristotel. Mai mult, pe baza observațiilor sale, Galilei a adus un argument în plus pentru rotația Pământului în jurul Soarelui: teoria mareelor, a fluxului și refluxului - cauzate de împingerea apei mărilor înainte și înapoi pe măsură ce un punct al suprafeței Pământului accelerează sau frânează din cauza rotației Pământului în jurul axei și a revoluției în jurul Soarelui. Galilei dezvolta astfel una din teoriile lui Nicolaus Copernicus, în condițiile în care el, ca om foarte credincios, considera că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă.
În martie 1610, el a publicat primele observații astronomice telescopice, într-un scurt tratat intitulat “Sidereus Nuncius” (“Mesager înstelat”). În anul 1611, Galileo Galilei a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochii lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. Tot atunci, Galilei a devenit membru al Accademia dei Lincei.
În anul 1612, opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut, pentru ca doi ani mai târziu, Părintele Tommaso Caccini să catalogheze drept periculoase și eretice teoriile savantului despre mișcarea Pământului. În anul 1616, Cardinalul Roberto Bellarmino i-a înmânat personal lui Galileo un avertisment oficial, prin care îi cerea să nu mai susțină sau să predea astronomia copernicană.
În anii 1621 și 1622 Galileo a scris prima carte, “Il Saggiatore”, care a fost aprobată și publicată în 1623.
În 1630, i s-a ordonat să apară în fața Sfântului Oficiu din Roma, unde a fost judecat de un tribunal laic care l-a excomunicat și condamnat. În urma unui proces papal, în care a fost găsit vinovat de erezie, Galileo a fost pus sub arest la domiciliu și mișcările sale au fost restricționate de Papă. Mai mult, publicarea operelor sale, atât trecute cât și viitoare, a fost interzisă. A rămas, însă, celebră, legenda frazei rostite în șoaptă de Galileo Galilei la finalul procesului în care și-a renegat lucrarea: “E pur si muove'' - “Și totuși se mișcă”. Astfel, după anul 1634, el a stat la casa sa de la țară din Arcetri, lângă Florența.
În anul 1638, avea să orbească complet, iar bolile sale mai vechi, hernie și insomnie, au determinat autoritățile vremii să-i permită să se deplaseze la Florența pentru consultații medicale. La 8 ianuarie 1642, Galileo Galilei a trecut la Domnul, la vârsta de 77 de ani.
(Sursa: RĂZVAN MOCEANU - RADOR)
