A cincea lună a anului în Calendarul gregorian, luna mai (“Florar”, “Floraiu”, “Frunzar”) este un anotimp al florilor, transformând câmpul și grădinile în adevărate oaze de frumusețe și culoare. Denumirea lunii derivă din latinescul “maius”, cu referire la zeița “Maia Maiesta”, pe care romanii o considerau zeița primăverii și căreia preoții lui Vulcan, zeul focului, îi ofereau sacrificii în prima zi din luna mai. Din bătrâni, se spune că în luna lui “Florar”, Raiul coboară pe pământ și înverzește totul. Numeroase flori își deschid petalele în această lună, mulțumind soarelui, printr-o simfonie de culori și miresme...
Bujorul, “trandafirul fără spini”
În conștiința poporului român, frumusețea fizică și spirituală sunt adesea asociate cu bujorul, fapt dovedit de utilizarea largă a numelui de Bujor și a derivatelor sale la nume de familie, prenume, nume de localități, nume de străzi, nume de păsări și animale. Statistica arată că pentru 29.231 de persoane numele de familie este Bujor, iar 69.355 de persoane au prenumele Bujor.
Este Floarea Națională și emblema florală a României.
Celebră în Europa, Rezervația botanică de la Zau de Câmpie, județul Mureș, deține peste 50.000 de exemplare de bujori de stepă de culoare ro roșu aprins, care înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie (depinde de temperatură). Rezervația mureșeană a fost înființată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul școlii românești de botanică. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariție și a extins suprafața rezervației la 3,5 hectare, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.
Bujorul a fost dintotdeauna asociat cu frumusețea, feminitatea și vitalitatea, dar și cu onorurile și bogăția, cu romantismul, prietenia, echilibrul sufletesc sau cu o căsnicie fericită. La noi, despre o fată frumoasă se spune că este “un bujor de fată”, iar roșeața din obraji, care denotă sănătate și vitalitate, este numită “bujori în obrăjori”. Despre un om frumos se spune că este “frumos ca un bujor”. În folclor, bujorul este legat de Lună, întrucât se crede că a fost creat de zeița Lunii, pentru a reflecta pe timpul nopții razele Selenei.
Panseluțele
Aparținând familiei Violaceae - Viola tricolor, panseluțele sunt plante sălbatice de origine europeană, răspândite de mâna omului în multe regiuni ale Americii și în Orient. Înfloresc din primăvară până la sfârșitul verii și sunt utilizate în mod obișnuit pentru a înfrumuseța parcurile, grădinile și terasele.
Având în vedere delicatețea, dimensiunea modestă și perioada în care înflorește, panseluța te poartă cu gândul la iubirea sinceră, dar și la simplitate, dăruire și frumusețe. A fascinat generații după generații cu farmecul său, ducând la nașterea a numeroase povești și legende. În Franța, de exemplu, se numește “pensee” (“gând”) și legenda spune că, privindu-i cu atenție petalele, este posibil să vezi chipul persoanei pe care o iubești. În limbajul florilor, panseluța înseamnă dragoste, iar numele ei indică tocmai gândurile pe care și le împărtășesc îndrăgostiții. De asemenea, evocă amintiri din trecut, legate de copilărie sau de momente deosebite, de liniște și seninătate din viața fiecăruia. Dăruind această floare, ne dovedim atașamentul față de persoana iubită sau pentru care simțim o afecțiune sinceră.
Petuniile
Renumite pentru diversitatea lor coloristică, sunt flori iubitoare de soare. Cu un parfum deosebit, petunia se prezintă în culori puternice și foarte variate, iar vara o întâlnim, adesea, alături de mușcate și regina nopții. Petunia este una dintre cele mai populare plante.
Originare din America de Sud (Argentina, Brazilia), petuniile au cucerit Europa spre începutul secolului al XIX-lea. Numite și flori de tutun (sunt rude cu planta de tutun), sau florile verii, ori florile cu o mie de culori, plantele sunt încărcate de flori de la începutul verii până la mijlocul toamnei. Una din marile calități ale petuniilor sunt culorile, extrem de variate și plăcute - alb, roz, galben, roșu, violet, albastru, sau numeroase combinații dintre acestea. Sunt printre cele mai spornice și mai frumoase plante cu flori, extrem de rezistente și foarte puțin pretențioase.
Laleaua
Floare originară din Asia, laleaua a fost cultivată și încrucișată pentru întâia oară de către turci. Cântată de către poeții persani, reprezentată adesea în pictură și grafică de către artiștii turci, laleaua a devenit la un moment dat un simbol al Imperiului Otoman. Conform unei legende persane, un tânăr pe nume Farhad se îndrăgostise de frumoasa Shirin.
Ajungând la el vestea că iubita sa a fost ucisă, Farhad și-a încălecat calul favorit și a pornit în goană către Shirin, dar s-a prăbușit de pe o stâncă și și-a găsit moartea. Din fiecare picătură a sângelui său scursă în pământ a răsărit apoi câte o lalea purpurie, simbol al dragostei perfecte sau pasionale. O floare elegantă, un simbol al iubirii, cu o varietate de culori (roșii, roz, galbene, albe, albastre, purpurii, mov), laleaua este o floare iubită în întreaga lume.
Margareta
Florile albe sub formă de stele sunt originare din regiunile aride și însorite ale Africii. Se spune despre margarete că sunt stelele pământului: cu multe milioane de ani în urmă, stelele trăiau pe Pământ; într-o noapte, însă, din motive neștiute, ele au dispărut pentru a apărea mai apoi pe bolta cerească. În locul lor au apărut margarete, considerate de atunci ca fiind stele ale Pământului.
Oficial, margaretele sunt flori de câmp, care pot fi întâlnite frecvent pe pășuni și pajiști. Simboluri ale simplității, prospețimii și purității, sunt un adevărat compliment adus frumuseții. În creștinism, margareta este considerată a fi floarea Sfintei Maria Magdalena, fiind numită și “magdalena” sau “floarea inocenței”.
Crinul
Există peste 100 de specii de crini, care cresc în Europa, Asia, India, Canada Sudică, Statele Unite ale Americii, Filipine și nordul Mediteranei. Istoria spune că aceste flori sunt cultivate de peste 3.000 de ani și că au început a fi folosite în arta florală, în Egiptul Antic. Crinii, din familia Lilium, cunoscuți pentru parfumul lor, înfloresc în lunile mai, iunie și iulie.
Cunoscut și foarte prețuit încă din antichitate, când era consacrat Zeiței Frumuseții, crinul e o plantă de grădină apreciată și în zilele noastre pentru deosebitele calități decorative ale florilor parfumate. Crinul era un simbol al antichității grecești și al celei romane, dar și unul heraldic, aflându-se printre simbolurile stemelor nobile și ale conducătorilor: leul, acvila și crucea. Obiceiul își are originile în Evul Mediu, iar prima folosire s-a petrecut în 1211.
Iasomia
Iasomia (lămâița) este originară din Caucaz, zona munților Himalaya, din Persia si Kashmir, venerată și considerată o plantă sacră, floare sfântă a zeului hindus al dragostei, Kama. Numele de iasomie vine de la cuvântul persan “yasmin”, care înseamnă “dar al Domnului”.
În China, floarea de iasomie simbolizează delicatețea feminină, în Siria, floarea de iasomie este simbol al Damascului, numit și “Orașul iasomiilor”. În fiecare primăvară ne îmbată cu mirosul ei, mireasma sa adie plăcut inducând o stare de relaxare, de bine.
Macul
Floare a câmpiilor, macul, cunoscut de peste 3.000 de ani, este originar din zona Mării Mediterane și asociat cu diverse legende. În Grecia antică era un simbol al bogăției și fertilității, în Egiptul antic era folosit ca analgezic, pentru a calma durerile și a liniști copiii care plângeau (datorită opiumului pe care îl conține planta), iar în Evul Mediu se credea că fumul produs de arderea macului poate alunga spiritele rele.
Macul este o floare fermecătoare, pe care ne bucurăm să o vedem în fiecare vară pe câmpii, în lanurile de grâu, pe marginea drumului și în grădini. Macii roșii sunt cei mai cunoscuți, dar există și maci albi, roz, mov, galbeni și portocalii.
Lăcrămioarele
Planta are mai multe denumiri populare precum: cerceluș, clopoțele, clopoței, coada-cocoșului, curpina de pădure, dumbrăvioara, floarea turcului, flori domnești, geogițe, iarba lui Sfântu Gheorghe, iarba mărgăritarului, lăcrămița, mărgărit, margăritare, mărgea, păhăruțe. Denumirea științifică majalis sau maialis înseamnă “aparținând lunii mai”.
Lăcrămioarele simbolizează inocență și dragoste pură, tainică. (surse: azm.gov.ro, orientromanesc.ro, giardinaggio.org, identitatea.ro)
Documentar de Ileana Sandu
