Suntem conduși de politicieni. Știm cu toții că politicienii au ca principală preocupare inventarea unor minciuni credibile destinate prostirii cetățeanului. Cu toate acestea, o mare parte a românilor are încredere în politicieni, îi alege încrezându-se în promisiunile electorale și chiar îi susține în efortul lor de face credibile cele mai josnice înșelăciuni. În mod sigur, am fi uimiți dacă am putea afla câți bani și câtă energie se cheltuiesc pentru prostirea noastră colectivă. În afară de cultivarea minciunii și de propria îmbogățire, nimic altceva nu-i important pentru politician. Consecința? Conduși de politicieni, întreaga noastră viață este dirijată de înșelăciune și, în subsidiar, de lupta dură dintre ei pentru îmbogățire prin furtul banului nostru. Banul acela care niciodată nu este suficient pentru salarii, învățământ, sănătate, drumuri, agricultură sau pensii.
Pe seama formulei extrem de simple a acestui mecanism lesne de priceput până și de persoanele cele mai puțin dotate intelectual (ei ne mint, noi îi alegem), politicienii au construit un eșafodaj imens de teorii “atestate” științific, de îmbietoare strategii ale dezvoltării, de grijă pentru sănătatea noastră, de programe mărețe destinate creșterii nivelului de trai și modelării unui om nou, prosper și fericit. Toate, dar absolut toate fiind parte a marii și permanentei înșelătorii.
Mulți dintre noi cred, privindu-le cu admirație, că țările bogate sunt bogate fiindcă, așa cum ni s-a spus, au cetățeni mai responsabili decât suntem noi, românii. Ori că sunt bogate întrucât locuitorii lor, spre deosebire de noi, au știut să construiască de la temelii o societate solidă dedicată bunăstării tuturor, au pus bazele unei comunități drepte, supusă unor reguli democratice pline de compasiune și grijă pentru cetățean.
Bogăția țărilor bogate ce ne sunt date ca exemplu în mod ostentativ are ca izvor principal furtul, prădarea violentă a resurselor naturale aparținând altora, exploatarea nemiloasă timp de secole a sute de milioane de locuitori nevinovați ai acestei planete, jafuri de proporții, crime abominabile, vânzarea milioanelor de sclavi, iar mai apoi inventarea și susținerea unui nou tip de sclavagism: sclavagismul economic.
Pentru bogățiile afișate azi, prin minciună au fost pornite războaie nimicitoare. Tot prin minciună au fost defăimați și executați mai apoi conducători care și-au protejat cu adevărat poporul și s-au opus jefuitorilor de profesie. Prin minciună au fost subjugate popoare, promițându-le prosperitate. Au fost rupte în bucățele state ce s-au dorit unitare și puternice, dar care nu au acceptat asuprirea. A fost împărțită lumea în bogați și săraci.
Democrațiile fanion ale Europei, statele etalon prin bogăția și înalta lor civilizație (Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Franța, Spania, Germania ) sunt exemple triste ale modului în care a fost (și mai este) practicat jaful la scară internațională.
Avem la îndemână, viu, exemplul României. Țară care, prin minciună, impostură și viclenie, a fost prăduită sistematic sute de ani. Conform studiului profesorului Eugen Stănescu, între 1400 și 1945 din România s-a scos echivalentul a 12.564 tone aur (circa 484 miliarde euro). După 1990, în numai 26 de ani, s-a furat de patru ori mai mult. Adică 1.900 miliarde euro! De-ar fi să enunțăm numai minciunile politicienilor români din ultimele decenii, am putea scrie un roman fluviu. Revoluția populară din decembrie 1989 s-a dovedit a fi mai puțin populară și mai mult instrumentată de forțe opuse lui Ceaușescu situate în afara granițelor României. “Averile din băncile străine” ale cuplului prezidențial împușcat câinește la Târgoviște n-au existat niciodată.
Nici companiile străine, sosite în valuri și primite cu aplauze, care ne-au promis înflorirea țării, nu s-au înghesuit să ne dezvolte economia. A fost, și în acest caz, o imensă minciună. Rezultatul? Acum, peste jumătate din economia românească aparține companiilor străine, iar sectoarele importante sunt acaparate de străini în proprție de 80%. Minciună s-a dovedit a fi construcția de autostrăzi. Vă amintiți? “Aici sunt banii dumneavoastră!”. Suntem, azi, țara cu cele mai puține autostrăzi din Europa după ce din 1990 până acum s-au perindat la Ministerul Transporturilor 27 de miniștri, fiecare cu suita sa de minciuni.
Minciună gogonată a fost promisiunea de dezvoltare a rețelei de căi ferate prin “spargerea” vechiului C.F.R., operă a “strategului” T. Băsescu. Azi circulăm mai încet și mai nesigur pe calea ferată decât în secolul 19, la începuturile infrastructurii feroviare în România.
Minciună a fost afirmația lui Isărescu că dacă România nu-și păstrează rezerva de aur la Londra (demers pentru care plătim o taxă importantă) își pierde “credibilitatea internațională”.
Minciună a fost și primirea noastră în Schengen. O alta, eliminarea vizei pentru America.
Minciună a fost că Armata Română va deveni mai puternică și mai bine plătită după accederea la N.A.T.O.
Minciună a fost și că prin intrarea în Uniunea Europeană, economia românească va ajunge la nivelul economiilor prospere din Europa. Am ajuns deja de râsul Europei, iar la Bruxelles, la așa-zisa masă a bogaților, nu ne bagă nimeni în seamă.
Ar fi ușor să umplem câteva pagini cu minciunile care ne inundă și ne dirijează viața. Le știm cu toții. Sunt atât de multe încât înlocuiesc adevărul și ajungem să le credem.
Concluzia acestui text, ce s-a dorit a fi sincer, este că știm cu toții că suntem mințiți. Că acceptăm, în mod conștient, să trăim scăldându-ne zilnic în minciună. Că, deja, fiecare dintre noi depistăm ușor și recunoaștem minciuna politicianului. Dar, întâlnind-o, lăsăm privirea în jos și trecem mai departe cu speranța, lașă, că celălalt se va fi săturat și, exasperat, îi va lua el de gulerele albe pe mincinoși pentru a da cu ei de pământ.
Marele Adevăr este că ne mințim pe noi înșine! (sursa - ziarulnatiunea.ro)
Teodor Palade
