Sub masca digitalizării, instituțiile devin din ce în ce mai departe de cetățenii pe care ar trebui să-i servească.
Dacă ai nelămuriri, dacă vrei să rezolvi probleme vitale ale vieții noastre precare, suni la telefoane la care îți răspund roboți și roboței, iar dacă în final nu ajungi la niciun rezultat, renunți...
Dacă întâmplător dai de un operator, acesta îți spune că nu el este abilitat să rezolve problema și te sfătuiește să o rezolvi online. Această birocrație a digitalizării ascunde de fapt o crasă incompetență și alunecarea într-o infinită dolce far niente a angajaților care iau salariul degeaba.
Protecția consumatorilor? De fapt nu există. Dacă îi suni îți transmit adesea ceea ce nu te interesează, mai mult, te îndeamnă să cumperi cine știe ce produse sau servicii de care n-ai nevoie. Apoi, ești îndrumat în altă parte, unde începe din nou monologul roboților.
La Protecția consumatorilor din Târgu-Mureș e liniște. Există mulți comisari, dar coridorul e închis ca un sanctuar, au numai o sonerie.
Gândul mă duce la centralismul democratic de tip comunist, care se mai ocupa din când în când și de cetățenii simpli.
Departe de mine de a regreta imbecilitatea sistemului autocratic, care m-a chinuit o viață... Numai că acest nou sistem, importat naiba știe de unde, e mult mai insidios și seamănă mai degrabă cu un sclavagism de sorginte necunoscută, aceea a roboților.
În ceea ce mă privește, recunosc că sunt o naivă. Am găsit adesea pe Facebook produse excelente, miraculoase, chiar și medicamente (interesant, majoritatea la preț redus, adică 149 lei) cu poza vreunui medic renumit care le recomandă. Sunt leacuri miraculoase pe care medicina nu le-a rezolvat, dar le rezolvă competenții de pe Facebook.
Prin e-mail mi se trimit tot felul de oferte. Trebuie să recunosc că am căzut într-o plasă care m-a lecuit definitiv și ireversibil de această modalitate de a achiziționa niște obiecte pe care de altminteri le găsești în mai toate magazinele din orașe și orășele.
Fabrica de Așternuturi din Pucioasa îmi trimite aproape zilnic e-mailuri cu poze, lenjerii de calitate, fotografiate, pe care le poți comanda după bunul plac... Am ales și eu ceva. Numai că am primit altceva. Mi-au trimis ce mai aveau în stoc. Renumita fabrică nu are nici telefon valid, nici e-mail.
Când am încercat să iau legătura cu ei mi-am dat seama că ei nu mai există. Dacă aș fi angajat un detectiv particular să le dea de urmă, ar fi avut mult de lucru.
L-am sunat chiar pe Primarul orașului Pucioasa care m-a înștiințat că există multe făbricuțe de textile. Am sunat câteva. Dar cum în viață am și noroc uneori, am dat de o persoană care mi-a clarificat enigma. Este vorba de o făbricuță falimentară care le aduce prejudicii de imagine altora, care nu sunt certate cu legea. Am primit un e-mail valid, unde am scris degeaba. Am sunat-o la telefon pe doamna Crina Bratu. Niciun răspuns. O singură dată mi-a spus că e bolnavă și mi-a trimis un sms unde mi-a scris că mă va suna. Bineînțeles, nu m-a sunat.
Protecția Consumatorilor a fost inabordabilă. Am pierdut... Am primit un damasc șifonabil, pe care nici bunica nu-l mai folosea. Între timp am aflat de la curieri că foarte multe persoane refuză coletele. De ce? Pentru că nu este permis să desfaci coletul. Adică, ei îți pot trimite orice.
Dacă ai primit un astfel de produs trebuie să-l reambalezi, să-l trimiți expeditorului (care s-ar putea să nu existe).
Ghinionul a făcut să am și o entorsă și căutând la telefon tot felul de salvatori de la Protecția Consumatorilor, am pierdut trenul...
Martha Izsak
