• “Un scriitor, orice ar face sau ar crede, este fiul vremii în care s-a născut. Opera lui, oricât de nouă și, emancipată de ceasul contemporan ar fi, trebuie să fie un produs riguros deductibil din condițiile istorice, sociale, economice... ale timpului și ale locului. Scriitorul trebuie să se pună sub icoana timpului, să reliefeze în romanele, poeziile, comediile sale, idealul spre care tinde poporul, așa cum au făcut Eminescu și Caragiale”.
Gala Galaction (1879-1961), preot, scriitor, profesor universitar, academician
Ca publicist român și preot, consider că toți care au primit de la Supremul Creator talanții scrisului, Transilvania noastră a moșilor și strămoșilor s-o apărăm cu demnitate, cinste, adevăr și să prezentăm adevărul istoric fără patimă și ură, după cum ne-a învățat Mântuitorul Hristos: “Să vă iubiți unii pre alții, precum și Eu v-am iubit pe voi” (n.a.).
***
• “Când măgarul a dat lovitura de picior leului murind, nu era întâia-și dată. De atâtea ori leul nu-l ținuse în seamă și uitase de dânsul, pe când măgarul ținuse minte”.
Nicolae Iorga (1871-1940), cel mai mare istoric român
***
• “Tot ceea ce depășește strictul necesar și bunul simț, implică vulgaritate și dispreț pentru ceilalți”.
Teodor Mazilu (1930-1980) - scriitor
***
• “Disprețul este ca biciul: suprimă pe mulți, revoltă pe unii și preface pe alții în dușmani ascunși- dar neiertători”.
Adina Olănescu (1860-1907), publicistă
P.S. În urmă cu mai mulți ani am cunoscut un secui catolic din județul Covasna, și de atunci am rămas prieteni: eu am fost acasă la el, iar el a venit la mine la Sărmașu. Foarte multe ore din nopțile de tratament le-am petrecut învățând unul de la celălalt foarte multe lucruri. Când am ajuns la problemele reale dintre români și maghiari, le-a văzut ca un bun creștin cu excepția că “Vadim Tudor era omul lor de moarte”. El provine dintr-o comunitate de peste 6.000 de secui
catolici și reformați, care cu toții susțin în cor că noi românii suntem ocupanții lor. Am încercat să-i explic de istorie și demnitatea creștină, dar pe moment nu și iar nu... ei erau dintotdeauna acolo. L-am văzut totuși abătut în urma discuției. Dimineața, la prima oră vine și-mi spune: “Părinte Ilie! N-am putut să dorm azi noapte. Am mințit. Aveți dreptate: noi, secuii, am fost aduși aici pentru a păzi granițele luate samavolnic de unguri. Noi, secuii, nu suntem unguri”. Ne-am sărutat creștinește, fericiți că Domnul Adevărului este Adevăratul Creator de pace și dreptate.
Cum spunea marele preot patriot Iustin Pârvu: tăcem, tăcem, tăcem. Unde este “legea sfântă” românească? Unde sunteți voi guvernanților din toate formațiile politice de la cel mai mic la cel mai mare? Sunteți prin “străinătățuri” pe banii poporului și pentru a ne aduce progresul și democrația occidentală sau vă numărați și ascundeți banii prin seifurile lumii asemenea confratelui și colegului de politică “săracul moldovean și prefect pesedist”? Pe eșicherul hărții trădării românești a mai apărut o “coadă de topor”, scenarist, care nici nu merită să murdăresc foaia cu numele lui, care se ia la trântă cu Marele și Unicul Arsenie Boca, și prin el cu Dumnezeu și toată “liota” românească ortodoxă. Și culmea pe banii poporului. Și noi, mulțimea tăcem, tăcem, tăcem, fără să ne gândim că prin tăcerea noastră suntem asemenea evreilor care mai ieri strigau: Osana, Osana, Osana, iar astăzi: răstignește-l, răstignește-l, răstignește-l.
Dar… mai există și Iuda...trădătorul și spânzurătoarea lui. S-a luat la trântă cu Dumnezeu Fiul. Cum o să-l visați pe Iuda când nici nu vă așteptați asemeanea baronului de Vaslui. Sau poate o să simțiți noaptea fiorul rece al lacrimilor lui Horia: “Plâng, părinte, fiindcă m-au trădat românii mei”. Dacă tot stați la mese mari, luați-vă fiecare locul și porția pe care o meritați, din bucatele mai sus așezate. Și... după cum spunea “Hulitul lui Dumnezeu, Sfântul Nesfințit al Ardealului: “Cine are minte, să ia aminte!”
Cu dragoste și sufletul... amărât,
preot ortodox român Ilie Bucur Sărmășanul
