Peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o țară aflată în deficit de forță de muncă, principala cauză a acestui fenomen fiind faptul că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete și eficiente pentru a integra pe piața muncii lucrătorii defavorizați, susțin analiștii RISE România - Rețeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserție.
“România se numără printre țările cu un cadru de politici slab în privința inserției pe piața muncii a lucrătorilor defavorizați, alături de Bulgaria, Letonia, Polonia și într-o oarecare măsură Italia, se arată într-un raport european care analizează tendințele și provocările Întreprinderilor Sociale de Inserție (ISI).
ISI-urile sunt mecanisme instituționale care le oferă lucrătorilor discriminați - cum ar fi persoanele vulnerabile și cele cu dizabilități - o formare adecvată la un loc de muncă adaptat”, se spune într-un comunicat al RISE România, citat de Agerpres.
Astfel, “peste 160.000 de persoane apte de muncă rămân inactive în România, o țară cunoscută ca fiind în deficit de forță de muncă”, spune Ancuța Vameșu, care coordonează Rețeaua ISI în România.
Principala cauză a acestui fenomen este că actualul regim politic este singurul din ultimii 100 de ani care nu a adoptat măsuri concrete și eficiente pentru a integra pe piața muncii lucrătorii defavorizați - persoanele cu dizabilități, cei din închisori, fără educație și pregătire profesională.
Cu excepția câtorva măsuri simbolice definite în Legea-cadru 219/2015, nu există un cadru național de sprijin politic pentru ISI-urile din România, relevă documentul.
Până acum, “economia socială a fost mai mereu parte din soluție. De exemplu, invalizii de război dețineau dreptul de a vinde produse din tutun. Comuniștii au avut cooperative meșteșugărești pentru persoanele cu dizabilități severe care nu se puteau integra în alte locuri de muncă”, a completat Vameșu.
Alte cauze care au condus, în timp, la creșterea numărului de persoane inactive - deși sunt apte de muncă - sunt:
* România nu are o definiție legală pentru lucrătorii defavorizați, de aici lipsa de preocupare a autorităților de a crea politici de încadrare a acestora în câmpul muncii;
* Angajarea asistată a persoanelor cu nevoi de sprijin nu este reglementată în România, iar în această situație se mai află Grecia și Croația;
* Măsurile de activare care deja există, și care se adresează lucrătorilor cu nevoi de sprijin, inclusiv persoane cu dizabilități, nu sunt eficiente, acestea nu reușesc să livreze servicii adaptate nevoilor lor;
* Cea mai recunoscută cauză de excludere de pe piața muncii este “dizabilitatea”.
